Am ramas stapana in casa si mi-am facut program de voie. Era
si timpul dupa doua zile de hoinarit! La cafea am citit ultima parte a unui roman cam lacrimogen dar
cat se poate de feminin, care mi-a descretit fruntea. Am stat in balcon: era placut,
aer curat, umbra si au niste scaune de balcon foarte confortabile. Dar romanul
s-a terminat repede si eu mi-am amintit ca ieri noapte am vazut ceva de la Doru
si m-am gandit ca e posibil sa intru pe skype cu el. Intr-adevar dupa catva
timp m-a sunat inapoi si i-am povestit in amanunt despre incurcaturile si
incertitudinile noastre. Acum, ca nu mai imi ocupam gandurile cu romanul
incepusem sa pritocesc in minte regrete si spaime ca nu-mi ajunge timpul sa rezolv
problema. Asa ca atunci cand i-am spus cate ceva lui Doru acesta a luat foc
agitandu-se ca nu trebuia sa fac asa si ca nu trebuia sa dau nici un avans, ca
vom pierde banii!!!Ma certa de parca asta imi trebuia mie atunci nu eram destul
de stresata si indoita. Am si tipat la el
sa ma lase in pace cu asta ca nu mai suport dar era atat de agitat ca nici nu
mai asculta ce spun, incat pur si simplu am interupt convorbirea sa nu mai aud. Dar toata ziua m-am framantat cu
teama ca daca are dreptate? Ba am si telefonat la copii sa vad daca au mai
aflat ceva dar nu stiau nimic. Ma gandeam eu si aveam o mica speranta ca vanzatorul
mergea la cacealma cu noua oferta dar ma gandeam si la posibilitatea sa pierdem
banii. In schimbul lor am primit doar o insemnare pe un plic nu o chitanta in
regula si apoi sa-l dai in judecata si sa astepti sa vezi daca mai poti recupera
ceva era de speriat. Intre timp, ca sa-mi ocup mintea am rememorat cele doua
zile petrecute cu Dora dar nici asta nu a avut darul sa ma indeparteze prea
mult de problema caci in aceste zile avusesem o multime de activitati si stress
in legatura cu casa, pe langa cele placute. La ora sase am vazut ca Dora mi-a
trimis un mail stupefiant:
”Cica au acceptat
pretul de 52!! Inca n-avem nimic in scris ca prop e plecat si maine semneaza!!”
Asta da lovitura de teatru! Dupa catva timp m-a sunat si
Vali, victorios ca avusese dreptate sa insiste cu negocierea. Eu insa ma temeam
sa ma bucur inca.
Seara vine Vali cu alta idée: ceruse prin mail relatii de la
asociatie si aflase ca cel putin pentru blocul acela nu cerau restrictii de
varsta decat sub 18 ani ceea ce insemna ca daca vor avea un copil nu vor mai
putea sta acolo. Si asta i-a facut sa se intoarca de la idea cu acest
apartament. De data asta tineam eu la el caci mi-era teama sa nu pierdem banii
daca ne retragem oferta nemotivat. M-a mirat ca ei se gandeau la apartamentul
ala ca al lor pe termen lung. E totusi destul de modest si pana la urma mic
daca incep sa faca copii. Nu mai vorbesc ca in cazul asta unde mai incapem si
noi? I-am vazut cautand de zor alte apartamente si, oricum avem vizionare
sambata cu agenta nr.2 pentru cateva si vom merge, eu cu Vali.
Ce ciudata e
viata! Cand a aparut noua oferta nu mi-a parut asa de rau de apartament cat de
faptul ca nu a mers stratagema si ca am pierdut timp, mai ales cele doua zile
libere ale Dorei, cand puteam vedea alte opt case. Acum cand se intorsese roata
n-as mai fi vrut sa renunt la acest loc, deodata imi parea minunat, chiar ideal.
M-am apucat ca si ei sa caut si alte case dintre ofertele lui Irwin apoi din
altele, dar mai mari. Am vazut ca sunt destule. Pana acum nu cautasem cu trei
dormitoare.
M-am culcat la doua noaptea cand n-am mai putut de somn.
No comments:
Post a Comment