Dona m-a tot
"amenintat" c-o trimite pe Michelle in Romania dar parca nu-mi venea
sa cred. Apoi a plecat la ei Ruxi, sora lui Miki. A stat trei luni la ei si a
lucrat pentru firma lui Calin, nasul lor. In tot acest timp Ruxi a devenit o
excelenta bona pentru Michelle si avem niste poze minunate cu ele doua.
Asa ca
au hotarat ca vor veni amandoua in tara la sfarsitul sederii ei acolo. Atunci
Gabi, mama lui Miki m-a sunat sa ma intrebe cum facem sa cumparam trusou pentru
fetita. Trebuie un patut, un carucior, un scaun inalt si o multime de alte
maruntisuri. I-am spus ca ar fi bine sa vina ei in Bucuresti intr-un weekend si
sa mergem inpreuna sa cumparam de toate. Vom amenaja camera fetei la ei intai
pentru ca si-au exprimat dorinta sa o tina ei intai. Urma ca dupa o luna s-o
luam noi la Bucuresti cu trusou cu tot. Dar eu am spus ca nu e cazul sa ne
grabim cu cumparaturile pana nu stim sigur ca vine, adica pana nu-i cumpara
bilet de avion. Caci nu se stie
niciodata daca vine si cand. Ma gandeam ca Ruxi poate sa nu plece dupa trei
luni daca i se aranjaza acolo ceva de lucru pentru mai mult timp. Dar ei, mai
ales prietenul lui Ruxi, n-au mai asteptat si acesta a cumparat de pe net
patut. In cazul asta nu mai era nevoie sa vina aici, restul il puteam cumpara
eu. Nu am ascultat pe Dona si nu am cumparat scaun inalt (care costa cam
echivalentul a $100) ci o masuta cu scaunel din plastic roz, ca sa manance fata
ca la gradinita la masa ei. Sunt foarte frumoase si le-am cumparat cu mult
drag. A ramas de facut rost de carucior
pentru cazul ca o ducem la plimbare in zilele frumoase. Pana la urma am
imprumutat de la Jana unul din cele doua ale Deliei, nepotica ei. Intr-o
iesire la munte ne-am oprit pe la ei si le-am lasat.
