Tuesday, April 10, 2012

CASA BONNET


A doua zi el a plecat pentru doua zile pe mare si noi am asteptat sa ne trimita vesti. 
Marti Dora a fost libera si ne-am plimbat impreuna dupa ce l-am dus pe Vali la serviciu.
Am facut plaja si baie in ocean, am facut poze din apa si m-am cam
prajit stand la soare.
Apoi am fost sa vizitam o casa muzeu datand din anii 1920,
pe cand actualul drum national US1 de-a lungul coastei,
era doar o poteca de picior pentru postas.

Casa era foarte interesanta si foarte bine intretinuta dispusa in jurul unei splendide gradini interioare si in mijlocul unui domeniu foarte intins cu vegetatie luxurianta. In fata era un mare lac cu nuferi si, langa un alt lac mai mic erau doua splendide lebede albe foarte obisnuite cu lumea. Se pare ca mai erau si cateva maimute dar nu le-am vazut dar padurea fosnea tot timpul de vietati nevazute.

 







Am vizitat intai parcul si apoi am participat in grup la vizitarea casei, condusi de un ghid.


Vegetatia e luxurianta iar orhideele, pentru care proprietarii aveau un adevarat cult, cresteau singure luandu-si apa din umiditatea atmosferica. Aici si acum se organizeaza targuri si expozitii de orhidee.  Exista mai multe corpuri de cladiri cu diverse functii dar mi s-au parut interesante casele angajatilor care, toti 19, locuiau acolo si mancau in aceeasi vesela si aceeasi mancare cu stapanii.


Oamenii care au construit si locuit casa erau personalitati foarte interesante si creatoare. Cel mai interesant personaj a fost Frederic Bartelett, care a si proiectat si decorat casa, un pictor foarte talentat si versatil abordand o multime de stiluri. Din pacate nu am avut voie sa pozam lucrarile lui nici interiorul casei sau a atelierului dar acest tavan pictat de el poate da o idee.

De asemenea sotiile sale: Hellen, prima, talentata muziciana, din pacate decedata tanara in 1925, care i-a adus ca zestre domeniul de 35000 de acri cumparat de tatal ei, Hugh Birch, un agent imobiliar bogat din Chicago, cu doi dolari acrul, dupa ce-l vazuse cand a esuat in urma unei furtuni, aici.
A doua, Evelyn, cu certe inclinatii artistice multiple, care si-a pus amprenta in decorarea casei si colectionarea  multor obiecte de arta. Aceasta a trait pana prin anii 95 murind la varsta de 110 ani fara doua luni si a conservat casa asa cum o creasera ei in anii 1925-30.
                                                             ***
Dupa aceasta vizita minunata am mers inapoi incercand sa gasim o statie de water taxi pe care ne propusesem sa facem o mica croaziera dar am primit vesti de la agent -Irwin- care ne invita sa semnam din nou contractul caci prima data folosise un formular gresit. Acum trebuia sa fim de accord sa comparam apartamentul in starea in care e fara sa-i mai cerem bani de reparatii care, oricum, ar fi fost de maxim 750 dolari. Ne-am vazut intr-un local–patiserie undr am si mancat ceva

aproape de locul unde tocmai eram (caci el locuia in acelas bloc) si am semnat acel document in care se operasera si modificarile pe care le facusem noi cu mana inclusiv numele meu, care acum aparea corect. Atunci nu parea sa fie o alta oferta mai mare decat a noastra dupa cum aflase el de la agenta vanzatorului si incepusem sa-mi fac iluzii. Inca nu fusese prezentata oferta noastra vanzatorului asa ca iar trebuia sa mai asteptam.
Nu am mai avut timp sa mergem cu taxiul pe apa si am amanat-o pe maine. Dupa ce l-am luat pe Vali de la serviciu am plecat acasa, ei s-au dus sa faca jogging si eu am facut o baie si m-am culcat incarcata de emotiile zilei.

2 comments:

  1. Cine-i EL ?
    Care a fost 2 zile pe mare si pe care l-ati asteptat cu sufletul la gura ?

    ReplyDelete
  2. Si restul povestii ?
    Ati cumparat casa ?

    ReplyDelete