DUMINICA PASTELUI

Inainte de a ma hotara si eu intr-un fel a aparut Doru pe skype cu un mare entuziasm sustinand solutia “casa”.  Ma gandisem eu ca o sa-i placa dar nu ma asteptam la un asa entuziasm. El a aspus ca merita sa mai strangem bani acasa daca nu ajung astia pentru renovare si sa trimitem pe parcurs. Era dispus sa investeasca si el in ea! Oricum mi-a placut ca se simtea implicat. Din pacate Vali nu era entuziasmat iar Dora se gandea la noua masina la care visa atata si care risca sa ramana doar un vis. Mai era si problema recuperarii garantiei de $5000. Eram intre ciocan si nicovala. Nu puteam sa nu tin cont de dorintele celorlalti caci erau direct implicati, trebuia sa locuiasca si ei in noua casa iar copiii sa mai si munceasca pentru ea. Pana la mijlocul zilei ma hotarasem si i-am anuntat pe copii ca doresc casa. Ma gandeam ca ideea mea initiala era sa le las o mostenire cat mai mare iar daca faramitam acum banii nu se mai recuperau toti, masina era consumabila. Intre timp pregateam o salata de beuf si una de vinete pentru masa de Paste la Oana si Erin unde eram invitati. Eram asa de framantata caci Dora ma tot intreba ce-am hotarat de parca nu spusesem, deja. Eram, deci, asa de framantata incat am pus vinetele tocate peste legumele de salata incat Dora a trebuit sa ma ajute din greu sa le alegem din nou. 

Dupa ora cinci eram la Oana iar Alex era in plina activitate la gratar. Avea un sort de bucatarie cu sigla uleiului "de la bunica", care arata trasnet peste statura si alura lui de sportiv (fusese student la sport cand venise acum noua ani aici cu programul “work and travel” cu care au venit multi, inclusiv Miki. Din pacate, pana sa-mi vina ideea sa-l pozez l-a schimbat.

A durat mult pana au venit ceilalti. Oana a venit de la lucru, Simona si Larisa (venita in vizita pentru cateva zile din Washington) de la plaja, apoi, mult mai tarziu si pe rand ceilalti, pana s-au adunat 15 persoane. Majoritatea erau romani. Singurul american era Erin, gazda, care nu parea pe dinafara cand noi vorbeam toti romaneste, cred ca a inceput sa inteleaga. A fost in Romania iar Alex si Simona locuiesc cu ei de mai mult timp si, desigur vorbesc romaneste. In afara de acestia au venit trei rusi: o familie si mama fetei astfel ca nu am fost singura ‘mamica’.

Cum a venit Nadia, rusoaica, a acaparat toata conversatia dar era tare simpatica (chiar daca arata neglijenta si nerafinata cu un par rosu nevopsit de mult timp si aranjat ca la munca campului) si a fost de tot hazul cand mama ei, Lia, a pus ochii si a inceput sa faca avansuri singurei fete necasatorite, Larisa, in numele fiului ei, inginer in Rusia. Cu atat mai mult cu cat  fata se pare ca avea radacini ucrainiene. Nadia a trecut-o pe gluma povestind cum cauta mama mereu pretendente pentru fratele ei si cum acesta ii refuza toate propunerile dar mama e neobosita si continua cu abnegatie. Era chiar nostima Lia cand vorbea tot timpul desi nimeni in afara de ai ei nu o puteau intelege. Era din fire foarte vorbareata si voluntara, incerca mereu sa invete cuvinte si expresii noi, intai in engleza apoi a dat-o pe romaneste. A fost foarte mirata si bucuroasa cand a afla ca avem unele cuvinte comune cu rusa. Barbatul familiei de rusi a vorbit foarte putin in prezenta femeilor sale, nemaiavand loc dar cand l-am auzit am ramas surprinsa ce timbru, ce vocabular, ce cursivitate in engleza se ascundea sub aspectul lui de rusnac necioplit.

Asadar personajele principale au fost rusii dar si ceilalti erau interesanti fiecare in felul lui si erau toti oameni de calitate. O familie era din Chicago (el foarte gras, ea foarte gravida) iar alta familie a venit cu o fetita de noua luni, adorabila. Nu am apucat s-o tin si eu in brate ca nu am avut loc de ceilalti, in schimb la Dora a vrut ea, singura, intinzand manutele. Toti au facut glume cum ca-i sta bine Dorei cu un bebe in brate!

Mie insa nu mi-a prea priit petrecerea din cauza framantarilor legate de casa. Ceilalti au observant si au incercat sa-mi ofere sprijin moral. Cel mai atent era Alex, poate din deformatie profesionala, el fiind multi ani ospatar si acum, de cateva zile, sef de sala la un restaurant dintr-un ditamai hotelul-bloc de pe plaja, unul din cele trei ale lui Donald Tramp.

Mai era si faptul ca abia cand a venit Oana de la lucru au inceput sa pregateasca masa. Erau trei fete inclusiv Dora la aranjat aperitive incat eu nu m-am mai bagat acolo dar parca nu-mi gaseam locul si ma rodea o foame… Nu inteleg de ce a vrut Vali sa mergem atat de devreme cred ca a inteles gresit. Eu stiam de ora sase el a zis ca la cinci dar la masa ne-am asezat pe la sapte si ultimii invitati au venit pe la noua.

Trebuia sa ma hotarasc pana luni dimineata si, desi ii anuntasem ca vreau casa, framantarea nu se terminase.

Seara am cazut moarta de somn si oboseala psihica, tot nelamurita.