Mai nou face un scandal ingrozitor in baita de ma doare sufletul cand ei intra acolo. E un adevarat circ. Se umple cada mare cu apa si pe ea pluteste cadita ei si in cadita se jughineste copilul dupa care acesta se clateste in cada mare. Pentru toate astea Miki e nevoit sa se dezbrace ca la strand si Dona sta de ajutor, mana a doua. Eu nu stiu decat din auzite cum decurge toata operatiunea dar daca e asa de complicat totul inteleg de ce nu i se face copilului baie in fiecare seara cum faceam eu. Ar fi fost culmea sa intru si eu in baie peste ei caci oricat de mare e la ei baia - si e mare- totusi cred ca ne-am fi calcat unul pe altul. Drept pentru care, eu fac treispe-paispe pe la usi pana termina ei de chinuit copilul si ies toti trei epuizati din baie. De data sta ma retrasesem in camera mea sa ma anesteziez cu “solitaire” cand au venit toti trei cu o mina victorioasa si mi-au spus ca au descoperit de ce, mai nou, Mika plange in baie: nu mai vrea sa stea culcata, vrea in fundulet. Dar nu stie ca nu se tine singura in fund asa ca trebuie doi operatori concomitent: unul o tine ridicata si altul o sapuneste. Tehnica, ce te joci?
Dar cand se fac asemenea descoperiri te bucuri de parca ai descoperit penicilina!
E prima data cand am simtit ca fac parte din familie: au venit la mine sa-mi impartaseasca bucuria lor. A fost emotionant.
In general vad din ce in ce mai mult ca e apreciata prezenta si prestatia mea.
Seara, cand vine Dona acasa, o preia pe Mika sa se joace, s-o ingrijasca si e o veselie. Intre timp vine si Miki iar eu pun masa si toti patru ne asezam la masa cu Mika in frunte, pe tronul ei. Mancam, facem conversatie, ne bucuram de viata si unii de ceilalti.
Am invatat s-o las pe Dona sa preia totul cat e acasa sau macar s-o intreb daca vrea sa fac eu cutare lucru. Sunt sefa doar cand pleaca ei de acasa. Iar Dona a invatat sa nu mai fie geloasa pe mine.
***
Dona a fost ieri chiar la o petrecere. O colega se muta definitiv cu sotul in Maroc, detasati cu serviciul si a dat o petrecere de adio. Cand a venit seara, dupa ora zece era bucuroasa si recunoscatoare ca a putut sta si ea fara griji si s-a simtit bine. Mi-a povestit ca petrecerea a avut loc in penthausul de la ultimul etaj al blocului in care locuia colega, chiar pe malul lacului, in downtown si ca priveliste era de vis. Penthausul era al blocului si-l puteau folosi locatarii la ocazii.
***
In timpul plimbarilor noastre am observant ca incet- incet vine primavara macar pentru cei care fac curatenie in cartier. Cand am venit era clar doar ca se curatasera copacii, se vedeau urme de taietura recenta desi nu erau crengi lasate la fata locului cum m-as fi asteptat daca era la noi. In rest chiar m-a izbit multimea de gunoi pe strada si pe pajiste, frunze moarte, buchetele de ace de pin, crengute foarte mici si chiar gunoaie si bucati de cauciuc?! Chiar pe pajistea din fata terasei noastre erau o punga si un pet probabil luate de vant inainte de zapada si dezvelita odata cu topirea ei. Dona a zis ca daca ma deranjaza sa le iau eu dar nu am mai apucat, cineva le-a luat inaintea mea. Deci asta e mentalitatea.
Dar intr-o zi rece si urata au iesit patru mexicani cu tot felul de unelte, cu doua masini mari, una cu remorca pentru gunoi si au greblat pajistea , au dat cu un jet de aer gunoaiele de pe rigole, intr-un cuvant déjà a doua zi se cunostea ca e curat. Dona zice ca vor incepe sa tunda iarba chiar si inainte sa rasara.
Ieri am fost la plimbare putin mai departe, pe bd. Mitcham. Nu mai vorbesc ca m-am cam incurcat cu traversarea, era zebra numai pe o parte si eu o luasem pe cealalta parte. Dar erau o ceata de negri -peste zece si nu tocmai mititei- imbracati cu veste reflectorizante( de departe mi s-au parut politisti). Aveau fiecare o cutie mare in brate ca de vopsea Se opreau la fiecare masina si cred ca ofereau ceva. Nu am inteles ce faceau acolo dar cand m-am intors dintr-un ocol destul de mare, tot acolo erau.
M-am plimbat intr-un cartier de case unifamiliale. Care mai de care mai frumoase, fiecare altfel, fiecare cu pajiste si copaci, totul ingrijit, curat, cu gust, dar parca intrucatva arhaic sau macar atemporal. Nu se prea vedeau lucruri specific pentru copii: leagane, minitopogane, Dar uneori erau curticele, desigur pentru caini, sa nu fuga sa se rataceasca dar nici sa-i tina in lant!
La intoarcere am avut o portiune de drum foarte grea: pe aleea de biciclete de-a lungul bulevardului erau multe pietricele, crengute si alte resturi (acolo nu se ajunsese cu curatenia), care zgaltaiau teribil landoul si-mi facea munca teribil de grea. Pe ea insa nu a trezit-o din somn. Cred ca nimeni si nimic n-ar fi deranjat-o nici zgaltaiala, nici zgomotul masinilor, nimic. Doarme extraordinar de bine la aer. Din pacate ii pusesem niste manusi cam subtiri si-i erau manutele vinete de inghetate, sper ca nu va raci.
In schimb eu am inceput sa am problem cu gatul. Cred ca am sa fac pauza la iesit afara o zi-doua.
E frustrant: afara este un soare minunat dar termometrul arata 27 grade Farenheit adica sub zero.
No comments:
Post a Comment