DE ZIUA MEA

Azi e ziua mea. Implinesc 63! Groaznic de multi, in ultimul timp fac crize de disperare la gandul ca sunt atat  de batrana dar imi trece cand incep sa sune telefoanele de felicitare. Drept urmare 'l-am tras de maneca' pe Doru sa ma felicite, caci inca nu se trezise  de-a  binelea. Apoi m-au sunat Gabi Dinescu si m-am conversat  cu ea si cu sotul ei, mai ales pe tema durerilor de oase, ocazie cu care am primit o oferta de ajutor pentru un tratament special si secret la un farmacist care l-a vindecat pe el. Am mai butonat calculatorul fara sa accesez mail-ul caci uitasem acasa modemul de la Vodafon. Nici nu stiu pe unde o fi, ar trebui sa-l tinem in rulota caci acasa nu ne trebuie si tot am dat pe el milionul!  M-am plimbat cu telefonul dupa mine peste tot toata ziua, inclusiv la toaleta. Abia seara, pe la sase m-a sunat in sfarsit Dona care, printre tipetele Michellei m-a felicitat si am mai povestit cate ceva, inclusiv despre Dora, care, mi-a reamintit ea, era la Tampa, la concertul Kenny Cheney, un interpret country care le place foarte mult lor, la amandoua. Pana la urma spre miezul noptii am incercat eu s-o sun pe Dora dar nu am reusit sa obtin legatura desi era numar prin internet sau poate tocmai de aceea, eu nefiind logata la internet aici. 

Intre timp fusesem la pranz la Nina Nita. Doru a tras un somn dupa masa iar eu am vorbit afara in curte cu Nina care se intinsese la umbra pe o bancheta pana am auzit-o sforaind. Nestiind ce sa mai fac am inceput sa culeg frunze de vita pentru acasa. Dupa aceea m-au apucat durerile si fiindca toti dormeau, m-am intins pe o canapea sa-mi odihnesc oasele coloanei. As fi si adormit daca nu ma innebunea un muscoi groaznic de enervant. A prins insa bine caci, cand s-au trezit ceilalti si Nina s-a dichisit ca de nunta, am plecat cu totii la Laguna Albastra, in fosta "Colonie".  Aveam masa festiva  a asociatilor rulotisti si Doru  o invitase  si  pe  ea inca de ieri. A  fost foarte bucuroasa de invitatie. Ea nu fusese  niciodata aici, in  orice  caz nu in ultimii 20 de ani  si  nici la vreun restaurant macar nu fusese de o vesnicie, desi e tare dornica de petrecere. Asa ca azi, dupa ce s-a imbracat frumos, s-a machiat si parfumat am plecat la Laguna: noi doua cu masina, Doru cu bicicleta cu motor, fara de care nu se mai deplaseaza nicaieri de cand a venit. 

Azi am fost nevoita sa incep sa merg cu masina, desi mi-era teama ca nu voi putea conduce: ca sa urc in masina trebuie sa-mi ridic piciorul cu mainile si nu aveam incredere ca il voi putea folosi pentru pedale, dar nu am avut probleme. Se pare ca tratamentul doamnei Curelea chiar da roade! In orice caz dupa ce m-am intins putin la Nina acasa am rezistat foarte bine s-o plimb prin jurul piscinei si lacurilor ca sa vada ce se amenajase si sa se minuneze. Cu ocazia asta mi-a spus ca grupul nostru sanitar care avea o mansarda ciudata tip fanar fusese construit de barbatul ei si era staul pentru caprioare iar deasuprea chiar tineau fanul pentru ele. Caprioarele au disparut de curand cand au inceput sa manance trandafirii. 

Apoi am intrat in cortul pe care-l montasem abia azi dimineata la rulota si care ne tinea de vant, de ploaie ba chiar de soare. Am stat intr-o pozitie cam incomoda pe scarita sa-i arat Ninei pozele din America , pe Michelle si casa cea noua, incat m-au apucat niste dureri atroce. Am luat algocalmin si m-am uns cu alifia din untul pamantului si am stat intinsa o jumatate de ora. Intre timp a tras o rafala zdravana de ploaie de a facut pajistea mlastina. S-a zis ca masa va fi la ora sase dar nici la sapte nu se adunasera mai mult de jumatate. Noi eram la masa cu familia Curelea si prietenii lor, familia Serban. Am mancat aproape complet aperitivul pana au aparut ei la masa dar apoi au fost draguti si s-au inteles foarte bine cu Nina, sau mai bine zis ea cu ei caci e foarte sociabila si vesela. Si-a gasit o partenera buna de conversatie in doamna Curelea pe care a acaparat-o. 

Am avut o mica formatie de muzicanti care au cantat de toate. Unu' mititel si burtos  a cantat mai ales muzica de petrecere (dar nu a indraznit s-o ia pe manele) si muzica populara ardeleneasca, de incepuse Nina sa danseze pe scaun, dar nu a abuzat. Mie mi-a placut un pusti ochelarist care canta solo si la clape muzica usoara romaneasca si avea un timbru placut si o tehnica vocala excelenta. Manelistu' mai falsa din cand in cand si nu intotdeauna putea lua acutele dar baiatul asta era perfect dar arata atat de modest, ca un tocilar timid. La un moment dat a facut "one men show" el cantand vocal si acompaniindu-se singur la clape. 

Am dansat cu Doru, la inceput asa, de incercare, apoi mai cu incredere pana l-a apucat pe el pantecaraia si s-a morcovit. Oricum insa am avut o perche de tineri care au dansat extraordinar tango, ca la concursurile de dans sportiv. Au fost spectaculosi. Se pare ca erau frati si mama lor era de asemenea o buna dansatoare. Au dansat si familiile Curelea si Popa, foarte frumos ca intotdeauna. 

Dar surpriza cea mare a fost  restaurantul insusi. 

E circular ca la circ si e decorat cu matase mov si roz si perdele galben pai.  Peretii decorati cu caramida aparenta pe unele portiuni sau pictati foarte delicat si decorativ pe zonele  varuite in alb. Peste tot aplice si candelabre dintre care unele se stingeau cand se dansa si se reaprindeau cand se aducea mancarea.   

La un moment dat Nina s-a declarat obosita: deja nu mai putea sa manance nimic si scaunele cam tari o facusera sa intepeneasca. Rezistase totusi trei ore era o performanta pentru ea care, daca se duce pana la piata, pret de un sfert de ora departare, trebuie sa se intoarca cu taxiul. Asa ca pe la zece Nina a vrut sa se retraga si am dus-o cu masina acasa. Doru a profitat de ocazie si a tras si el la paturica, nici cu mine s-o conducem pe Nina n-a vrut sa mearga, a trebuit sa vin singura pe linia de centura mai necirculata si mai scurta. 

La intoarcere am lasat masina pe alee, caci mi-era teama ca se innamoleste in mlastina care o facuse ploaia de dupaamiaza si am traversat a nu stiu cata oara pajistea pana la rulota, unde am constatat cu mare suparare ca nu mai aveam telefonul. Am intrat in panica. Doru, care nu apucase sa adoarma avea numarul domnului Curelea pe care voiam sa-l intreb daca nu-l vad pe acolo, pe masa, dar acesta nu raspundea. Asa ca m-am dus inapoi la restaurant sa-l caut eu unde statusem. Bineinteles nu era, dar nici cu familia Curelea nu putusem vorbi, caci erau in toiul dansului in doua hore concentrice. Cealalta familie nu vazuse nimic. Apoi m-am gandit ca poate Nina l-a luat in virtutea inertiei, caci statuse intre noi doua si m-am intors la rulota sa iau telefonul lui Doru s-o sun si s-o intreb. Venind inapoi spre rulota m-am uitat si in masina sperand ca poate a cazut pe bancheta din spate unde pusesem poseta. Abia atunci mi-am adus aminte ca il pusesem pe bord cand urcasem in  masina. Am luat de la rulota cheile masinii si am recuperat in sfarsit telefonul si m-am dus si la restaurant sa anunt ca l-am gasit sa nu se mai streseze prietenii. Acolo se dansa in continuare si se aducea un nou fel de mancare la masa: tochitura de caprioara cu mamaliguta. Nu am rezistat si am ramas sa mananc si eu. Apoi am invitat-o pe doamna Curelea la dans caci barbatul ei era stresat cu strangerea banilor pentru cazare si restaurant. Asa ca am dansat si noi acolo la gramada. Imi facea bine sa ma misc caci dupa ce stateam un timp pe scaun intepeneam si ma durea deja coloana. Totusi, cand au inceput cu muzica greceasca m-am retras. Asta nu imi place. 

Dar am mai avut un moment muzical interesant: un muzicant a dat un mic concert de muzica ardeleneasca la taragot si a venit printre noi, ceea ce era parca mai placut, contactul era mai intim si pentru el a fost foarte banos, de cateva ori i s-au dat bani, ca la doctor sau la frizer, bagati in buzunarul blugilor. Caci, singurul aspect neplacut era tinuta lui: blugi, adidasi portocalii si o camasa in dungi peste pantalon, prea stramta, pentru grasimuta lui indesata. Ceilalti muzicieni erau imbracati mai elegant sau macar decent. Apopo de tinuta personalului: si acestia aveau o uniforma prea modesta si stearsa pentru frumusetea si eleganta restaurantului: blugi si un tricou gri- albastru, inscriptionat cu sloganul locului: "Ti-am adus marea la munte"

Cred ca a fost si un desert dar la ora 12 m-am retras. Trecuse ziua mea!

Am ajuns la rulota cu bine: de data asta eram cu papucii de cauciuc frez, garnisiti si captusiti cu blanita in ton, butucanosi, dar cu care totusi dansasem, incat nu mi-am mai facut griji pentru noroi. Acum sa tot traversezi mocirla! Odata ajunsa am inceput toaleta de seara si tratamentele cu pastile si unguente si, conform obiceiului, mi-a pierit somnul Pe la ora doua totusi am luat somnifer ca ma dureau si ochii.