“Ce faci toată ziua când nepoţica este liniştită sau doarme?
Coşi, speli, găteşti, dai cu mătura?
În oraş când eşti învoită?
Curiozităţi dâmboviţene...”
I-am raspuns:
"Da, ai intuit bine, sunt fata in casa ca, deh! trebuie sa rasplatesc privilegiul de a ma juca cu papusica asta.
In general doarme destul de mult dar nu am timp sa ma plictisesc, am calculatorul si PPS-urile, mail-urile si skype-ul imi umplu timpul. In ce mai ramane joc solitaire, de toate tipurile, sunt fan!
De "liber in oras" nu simt nevoia caci una dintre principalele activitati este explorarea "neibarhudului" per pedes cu landoul. Dansa isi face somnul de frumusete: cum incep sa merg adoarme instantaneu, iar eu fac gimnastica de inviorare. Daca ma lasa picioarele sau mai degraba spatele, ne oprim pe terasa lor si ea doarme la umbra iar eu ma insoresc pe balansoar pandind veveritele si ascultand pasarelele. Pana mi se face foame. Mie, ca ea cred ca ar putea sa doarma doua zile si doua nopti acolo.
Din pacate aici inca e rece, doar o zi a fost intradevar cald asa ca inca nu stam afara destul de mult dar au inceput sa apara mugurii de zambile si narcise iar pe alocuri chiar cateva firisoare de iarba. Ce vrei, saptamana trecuta cand am iesit prima oara inca era inghetata piscina iar in fata terasei lor, inca mai era un mininamete de zapada de la ultima ninsoare.
Asteptam cu nerabdare plecarea ploii si venirea caldurii, ca sa mai scapam de palton si manusi si sa ne facem de cap toata ziua la plimbare".
De ce pare jenant faptul ca fac si putin menaj, nu fac nimic in plus decat acasa. Iar acum aici e acasa pentru mine. Cum ar fi sa stau si sa astept pe Dona sa vina de la serviciu sa-mi dea de mancare?
No comments:
Post a Comment