A VENIT IARNA

Prima zi de iarna. Inca de aseara ninsese destul ca sa se albeasca pajistea din fata noastra. Dimineata atmosfera era destul de sumbra culoarea gri predominanta si o usoara ceata estompa culorile calde ale ultimilor copaci colorati. Parca le era rusine sa mai arboreze stralucirea galben-rosie-visinie-rozalie acum, ca venise zapada.

 Dupa ora zece insa totul s-a inveselit. Nu a iesit soarele ci a pornit sa ninga din ce in ce mai des, cu fulgi din ce in ce mai mari.

Michelle, care a dormit ca niciodata pana la zece, s-a trezit plina de energie si ne-a mobilizat pe toate sa iesim la zapada. Ne-am echipat cu haine groase, caciuli si manusi si am iesit. Mae chitaia de zor bucuroasa, uitandu-se la Michelle cum zburda ca un calut naravas. 

Dona a invatat-o sa faca un om de zapada, o piticanie, ca nu era destula zapada si aceasta era cam umeda, dar i-a iesit tare nostim dupa ce l-a impodobit cu nas de morcov, ochi de cereale cu cacao, manute din crengute si mai ales o superba palarie a la Zorro pe care o avea de la Halloween. A, si cu un mic stegulet american!

Pana au facut ele omuletul o plimbasem pe Mae cu caruciorul si-i placuse tare mult sa-i cada fulgii de nea prin fata. Dar cand, la un moment dat, vantul a inceput sa bata din fata a inceput sa protesteze. Dar asta a durat putin caci vantul si-a schimbat directia si s-a mai domolit. 

L-am pozat si eu si Dona din toate unghiurile, singur si cu noi pe rand pana am inghetat si ne-am retras la caldurica.  

Dupa putin timp, cand ne-am uitat pe fereastra la el, l-am vazut prabusit pe o parte, obosit saracul si rapus de caldura.