CERCETAREA CONTINUA

Dupa ce m-am desprins in sfarsit de “casa visurilor mele” am pornit inapoi pe str. Pleasant sa vad si imprejurimile.

Strada – linistita, cu copaci umbrosi si trotuare numai bune pentru plimbare cu landoul.

La capatul ei, la intersectia cu bd. Schaumburg, am dat de un parculet cu lac unde ne-am oprit sa facem  “alimentarea” si mai ales curatenie la popou! 

Laculetul era inconjurat de alei umbroase pietruite cu caramida rosie, cu banci.

 Mai era un chiosc de lemn si un pod peste un canal.

Lacul avea doua pontoane de lemn, pentru admirarea peisajului.

De pe unul din ele am vazut nuferi!

Dupa  ce ne-am odihnit bine, am pornit iar la drum. In principiu trebuia sa o luam spre casa dar era atat de placut afara, chiar daca iesise soarele, incat am continuat drumul sa vedem ce mai putem descoperi.
                                                       ***

Am traversat bulevardul si am mers pe o strada paralela cu bd. Roselle ca sa evitam zgomotul circulatiei si am descoperit un centru comercial, cu un Dominik’s (un fel Auchan), restaurant si altele.

Apoi o cladire moderna, frumoasa, ce adapostea biblioteca publica.

A urmat un cartier de blocuri foarte dragut unde nu am fotografiat din pacate si am ajuns intr-un cartier de case frumoase. 

Bineinteles ca am cascat gura la tot felul de case, la lacusorul cu apa limpede si colorata verde-albastrui, cu un mic pod ca intr-o gradina  japoneza si cu fantana arteziana.

Si, in sfarsit, am ajuns la cea care imi placuse prima data pentru Dona.

Casa era pe colt si avea pajiste mare de jur imprejur. Nu am facut insa poze, caci poarta garajului era deschisa si as fi pozat doar harababura din garajul omului.

Am vazut o doamna mai in varsta si am intrebat-o daca mai e de vanzare casa si daca o pot vedea dar, fie ca nu era in masura sa primeasca singura pe cineva fie ca era prea ocupata, mi-a zis ca e mai bine sa iau legatura cu agentul.

N-am am insistat caci cam avea dreptate.
Si am pornit-o mai departe. Daca-i bal, bal sa fie!
Undeva, la mama dracului, pe o straduta infundata (Cotton wood ct.), pe care am ametit cautand-o, era ceea ce cautam: o casa cu 4 dormitoare, doua bai si Wc de serviciu, cu etaj, subsol amenajat, cam 200mp locuibili, pe un teren de cam 2000mp. Costa $350.000.
Din interior nu am poze caci nu am intrat dar mi-au placut, dintre pozele de pe site camera familiei, bucataria si terasa.

                                                           ***

Gata, de-acuma m-am saturat!

Problema e cum ajung acasa cand mor de foame si, mai ales, am urgenta nevoie de wc!

Salvarea a fost un McDonald’s pe langa care trecusem la venire.

Am intrat cu caruciorul la wc-ul pentru handicapati, caci era foarte spatios si avea si masa de schimbat bebelusii.

Odata rezolvate problemele, am cerut un hamburger si o cafea si m-am asezat la masa, mai bine zis m-am prabusit pe bancuta langa masa! Am mancat urgent hamburgerul si am pacalit-o pe Michelle cu un cartof prajit. Pana sa se dumireasca ea ce se face cu acesta eu terminasem de mancat si ea facuse o mizerie de jur imprejur, de toata jena. Am strans ce s-a putut de pe jos, am pus-o inapoi in carucior si am intors-o cu fata la copiii, ce se jucau cu frenezie. Asa am putut bea in liniste cafeaua.

A fost foarte fericita si ea si o multime de fetite care au remarcat-o si au venit sa se joace cu ea.

S-a ajuns la un moment dat ca aproape toti copiii sa lase jucariile, foarte atractive de altfel, si sa vina sa se joace cu noua atractie!
Ea s-a simtit foarte bine in centrul atentiei, si-a dat pana si zornaitoarea altor copii! 

Acum aveam forte proaspete sa merg inapoi spre casa. Am cautat si gasit drumuri de bicicleta, ca sa fiu cat mai mult in contact cu natura. Mare lucru sa ai o harta pe care sa fie consemnate si asemenea drumuri!

Am vazut case care se invecinau cu zone largi, salbatice si ma gandeam cum o fi sa te uiti pe fereastra si sa vezi asa vegetatie!

Sau sa iesi din casa sa plimbi cainele sau bebelusul pe aici?

Tot intrebandu-ma eu asa am ajuns din partea cealalta la parcului cu “Prairie Center for the Arte”, pe care-l vizitasem zilele trecute, si in continuarea aleii cu sculpturi.

Desigur am intrat iar prin parc dar, de  data asta am ales o alta iesire, ocazie cu care am admirat o interesanta opera de arta intitulata “spice”

Drumul ne-a dus peste un mic viaduct plin de flori si verdeata si ne-a scos in bd.Schaumburg.

De acolo nu mai erau decat trei sferturi de ora pana acasa, floare la ureche fata de cele peste cinci ore cate trecusera déjà, sau, cum zice americanul, ”piece of cake!”