Tuesday, July 26, 2011

CASA VISURILOR MELE

Tot documentandu-ma pe site-ul de imobiliare am dat de o casa dubios de ieftina si mi-am propus s-o vad, desi nu ar fi interesat-o pe Dona.
Era fara etaj si necesita renovare, dar se anunta foarte incapatoare, cu cinci dormitoare si cu un teren foarte mare in jur, de cca 3000 mp.
Era situata pe o strada cu un nume predestinat: Pleasant!
Desi foarte departe de casa, totusi intr-o zi mai noroasa am pornit la drum, dotata cu mancare si schimburi pentru Michelle si cu apa pentru mine.
De fapt pe lista mea erau in zona patru case dar nu mi-am facut sperante ca le voi vedea pe toate.
Am ajuns pe strada amintita si, aproape de colt, m-a facut sa tresar  imaginea uneii case. Oare ea sa fie? Chiar ea!
In stanga are drept hotar un parau, 
 Iar in fata niste arbusti rosii minunati, o pajiste mare, cativa copaci decorativi si o salcie foarte batrana.
 In dreapta era o alee pentru masini, care ducea la garajul dublu din spate,alee marginita de o mica gradina si un sir de copaci batrani. 

…  In spate se deschidea o curte mare, cu gazon si multi copaci, strajuita de un gard vechi, aproape simbolic, din scandura, innecat in verdeata.
Cladirea garajului e de fapt o casa independenta foarte mare care are si camere de locuit, dupa cum am vazut prin geam.
Are o intrare si prin spate si un mar in fata ei.
In spatele casei e o suprafata betonatIn spatele casei principale este o zona betonata pentru terasa, unde imi imaginez o masa intinsa pentru fete, gineri, cuscri si altii care ne-or mai onora cu prezenta.
De asemenea acolo e usa de iesire in curtea plina de iarba. Aici imi imaginez o droaie de nepotei iesind la joaca, vara pe iarba si iarna la zapada.
Ca la casa veche a mamei, casa copilariei mele.
E drept casa e batraneasca, innadita si darapanata dar asa de mult mi-ar placea!
Cel putin vara, cand e inundata in verdeata pare raiul pe pamant.
Sunt constienta ca nu am de unde sa scot insa 200 000 de dolari s-o cumpar si inca o multime, s-o renovez. 
Dar, cum am spus, sa visezi nu costa bani!



No comments:

Post a Comment