ZIUA GHINIOANELOR

Azi e marti si se zice ca are trei ceasuri rele. Dar pentru mine a avut mai multe.

Dimineata parea normala. Mika a dormit pana spre ora zece si s-a sculat vesela si infometata. I-am dat sa manance si mi-am facut planul de plecare la plimbare caci déjà erau 80 grade adica 27 in scara Celsius.

Totusi n-am putut pleca mai devreme de 11 fara un sfert.

Unde sa mergem? Pai hai la “Dominik’s” la shopping!

Mai zilele trecute mersesem cu totii acolo la cumparaturi si vazusem ceva ce ma tentase: doi pieptenasi de prins parul (care déjà mi-a crescut prea mult de peste trei luni de cand sunt aici si nu mi se mai aseaza deloc). Desigur puteam sa le cer lor sa-mi cumpere dar déjà cumpasera multe si m-am jenat sa le cer si brizbrizuri. Mai fusesem apoi cu Dona “Target” dar acolo nu am gasit.

Acum insa m-am hotarat: mergem jumatate de ora pana acolo apoi mai stam la racoare in magazin sa ne revenim si inca jumatate de ora in caldura: rezistam!

Am ajuns cu bine la ”Dominik’s” (unde e de fapt un complex cu multe magazine si nu am intrat inca in toate )

M-am dus glont la raionul stiut si am insfacat pretioasele pieptanase. Nu aveau pus pretul dar nimic nu m-a oprit! Asteptand la casa m-am mai cadorisit si cu un “snickers” ca sa fie rasfatul complet. Total $9.

Am iesit afara si am stat putin pe o banca la umbra sa se mai dezmorteasca  si Mika si i-am scos de pe coronas sa mi-i pun. Ghinion! Erau grei si prost facuti imi cadeau din par. M-am caznit sa-i prind mai bine dar stateau intr-un echilibru precar. M-as fi dus sa-i returnez dar asa, cu ambalajul rupt nu cred ca i-ar fi primit inapoi. Dadusem aproape opt dolari pe ei. De banii astia cumparam patru pachete de ciocanele de pui!

Am plecat  spre casa dezamagita cautand mereu umbra copacilor.La un moment dat Mika a adormit si am lasat spatarul carutului pe spate . De cateva ori am mai asezat pieptanasii dar la un moment dat am simtit ca mi-a scapat unul chiar in mijlocul bulevardului pe zebra. M-am oprit si am inceput sa-l caut ca o bezmetica, cred ca soferii care ma asteptau sa traversez sa treaca si ei ma credeau nebuna dar, intr-un tarziu l-am gasit sub carut si am putut sa termin traversarea.

Ajunsa pe trotuar am facut recensamantul si am aflat cu stupoare ca nu mai am decat unul singur! Am cautat prin jur, in palarie, in san, nimic!

Am asteptat sa se schimbe stopul si am traversat inapoi, in speranta ca poate au cazut amandoi pe zebra. Nu erau, dar poate mai incolo, sau unde m-am oprit sa aranjez caruciorul? Dar poate si mai incolo…

Noroc ca mititica dormea caci soarele era ucigator! 

M-am intors aproape jumatate de drum, dar fara folos. Din nou inapoi cu sperante ca poate a cazut in iarba alaturi de drum?...

Si iar traversarea cu landoul ditamai bulevardul.

Am  ajuns acasa facand socoteala cate paini puteam lua acasa de banii aceia, pe care tocmai i-am aruncat pe apa sambetei. Nu erau mai buni cei de la noi? Ieftini si se si tineau in par! Ce daca pareau "cheep" si nu erau atat de aratosi!

Am ajuns acasa foarte tarziu obosita si, cand am intrat la racoarea din casa am inceput sa scot flacari prin pori. Am mai facut cate ceva, am hranit-o pe Mika si am culcat-o. Putin dupa ce a adormit m-am gandit s-o invelesc ( mie déjà imi inghetasera picioarele) dar numai ce am trezit-o.

M-am gandit ca mi-ar fi bine pe terasa la umbra cu calculatorul in balansoar. Dar trebuia aranjata Michelle care, cum ma prinde cu calculatorul, n-o mai intereseaza jucariile ei. Asa ca i-am dus paturica la umbra, pe iarba si am adus-o si pe ea afara. M-am gandit sa-i aduc si jucarii si, cand am iesit, am inchis usa sa nu intre caldura, ca si asa merge aerul conditionat in draci. Atunci usa glisanta s-a incuiat, lasandu-ne pe dinafara. Si era doar ora trei, mai erau trei ore pana sa vina Dona de la serviciu!

Ma gandeam ca e bine ca am calculatorul ca pot scrie Donei ce am patit si poate vine mai devreme sau macar la timp, nu se mai opreste la cumparaturi. Dar nu-mi venea la indemana.

Cealalta usa, cea de la living era incuiata cu cheia, nu apucasem s-o descui la venire dar cea de intrare era deschisa Cum puteam insa sa intru cand nu aveam cheia de la intrare in bloc?!

Atunci mi-a venit revelatia: vecina de deasupra, Patricia, cea careia ii plac florile mele, e de obicei acasa. Sper ca nu e plecata tocmai acum! Am sunat la toate patru apartamente nestiind care e soneria ei. Celelalte vecine erau la serviciu. Dar ea dormea si nu a raspuns decat dupa ce am luat la rand din nou toate soneriile. Mi-am cerut mii de scuze, i-am explicat situatia, m-am extaziat la catelusul ei care chiar e adorabil si-mi iesise in intampinare si am reusit sa intru in casa.

Nu mi-a mai ars sa stau pe terasa, cu atat mai mult ca cat nici Mika nu mai se simtea bine acolo. Ea suporta si mai greu caldura ca mine.

M-am apucat sa gatesc ceva, caci se apropia vremea sa vina acasa Dona si Miki.

Am pus legumele pentru ciorba la fiert si m-am dus s-o culc pe Mika, fiindca nu ma mai intelegeam cu ea de obosita. Am stat si eu putin intinsa alaturi caci nu voia sa doarma si mi-am odihnit putin coloana. Nu a durat prea mult dar destul ca sa mi se arda legumele pe foc si sa se umple casa de miros.

Am lasat-o pe Mika sa urle singura in dormitorul parintilor ei ca sa pot eu s-o iau cu gatitul de la capat. Conform obiceiului dupa putin urlat s-a facut liniste, semn ca a adormit in sfarsit.

Am facut ce aveam de facut si, cand am terminat, m-am asezat si eu sa ma relaxez cu calculatorul pe canapea. Atunci am auzit un urlet din camera ei si am stiut ca a cazut din  pat. Cat e patul lor de mare reusise sa se zvarcoleasca si sa cada. Era in mijlocul camerei, pe mocheta, pe spate, dand din maini si din picioare ca un carabus picat din copac.

Am salvat-o si am dus-o la calculator, suprema consolare, dandu-i sa vada un PPS cu nunta printului de Monaco, ceea ce a interesat-o atat de mult ca-i venea sa intre in monitor.

Tocmai atunci, nu i se uscasera lacrimile inca, a veni Miki. I-am povestit ce s-a intamplat si el s-a speriat ingrozitor. Daca stiam ca va reactiona asa nu i-as fi spus decat Donei. M-am simtit ca o criminala!

In curand a venit si Dona care insa nu s-a speriat la fel de tare. S-au jucat impreuna si s-au dumirit ca nu si-a rupt fata nimica.

Din fericire s-a terminat ziua si a venit  seara. Sper ca s-a terminat si sirul necazurilor caci, stand pe balasoar sa scriu despre toate astea ma gandeam ca mai trebuie doar sa-mi cada in cap unul dintre nenumaratele avioane ce ne trec pe deascupra capului la fiecare zece minute!