CERCETAREA CONTINUA

Dupa ce m-am desprins in sfarsit de “casa visurilor mele” am pornit inapoi pe str. Pleasant sa vad si imprejurimile.

Strada – linistita, cu copaci umbrosi si trotuare numai bune pentru plimbare cu landoul.

La capatul ei, la intersectia cu bd. Schaumburg, am dat de un parculet cu lac unde ne-am oprit sa facem  “alimentarea” si mai ales curatenie la popou! 

Laculetul era inconjurat de alei umbroase pietruite cu caramida rosie, cu banci.

 Mai era un chiosc de lemn si un pod peste un canal.

Lacul avea doua pontoane de lemn, pentru admirarea peisajului.

De pe unul din ele am vazut nuferi!

Dupa  ce ne-am odihnit bine, am pornit iar la drum. In principiu trebuia sa o luam spre casa dar era atat de placut afara, chiar daca iesise soarele, incat am continuat drumul sa vedem ce mai putem descoperi.
                                                       ***

Am traversat bulevardul si am mers pe o strada paralela cu bd. Roselle ca sa evitam zgomotul circulatiei si am descoperit un centru comercial, cu un Dominik’s (un fel Auchan), restaurant si altele.

Apoi o cladire moderna, frumoasa, ce adapostea biblioteca publica.

A urmat un cartier de blocuri foarte dragut unde nu am fotografiat din pacate si am ajuns intr-un cartier de case frumoase. 

Bineinteles ca am cascat gura la tot felul de case, la lacusorul cu apa limpede si colorata verde-albastrui, cu un mic pod ca intr-o gradina  japoneza si cu fantana arteziana.

Si, in sfarsit, am ajuns la cea care imi placuse prima data pentru Dona.

Casa era pe colt si avea pajiste mare de jur imprejur. Nu am facut insa poze, caci poarta garajului era deschisa si as fi pozat doar harababura din garajul omului.

Am vazut o doamna mai in varsta si am intrebat-o daca mai e de vanzare casa si daca o pot vedea dar, fie ca nu era in masura sa primeasca singura pe cineva fie ca era prea ocupata, mi-a zis ca e mai bine sa iau legatura cu agentul.

N-am am insistat caci cam avea dreptate.
Si am pornit-o mai departe. Daca-i bal, bal sa fie!
Undeva, la mama dracului, pe o straduta infundata (Cotton wood ct.), pe care am ametit cautand-o, era ceea ce cautam: o casa cu 4 dormitoare, doua bai si Wc de serviciu, cu etaj, subsol amenajat, cam 200mp locuibili, pe un teren de cam 2000mp. Costa $350.000.
Din interior nu am poze caci nu am intrat dar mi-au placut, dintre pozele de pe site camera familiei, bucataria si terasa.

                                                           ***

Gata, de-acuma m-am saturat!

Problema e cum ajung acasa cand mor de foame si, mai ales, am urgenta nevoie de wc!

Salvarea a fost un McDonald’s pe langa care trecusem la venire.

Am intrat cu caruciorul la wc-ul pentru handicapati, caci era foarte spatios si avea si masa de schimbat bebelusii.

Odata rezolvate problemele, am cerut un hamburger si o cafea si m-am asezat la masa, mai bine zis m-am prabusit pe bancuta langa masa! Am mancat urgent hamburgerul si am pacalit-o pe Michelle cu un cartof prajit. Pana sa se dumireasca ea ce se face cu acesta eu terminasem de mancat si ea facuse o mizerie de jur imprejur, de toata jena. Am strans ce s-a putut de pe jos, am pus-o inapoi in carucior si am intors-o cu fata la copiii, ce se jucau cu frenezie. Asa am putut bea in liniste cafeaua.

A fost foarte fericita si ea si o multime de fetite care au remarcat-o si au venit sa se joace cu ea.

S-a ajuns la un moment dat ca aproape toti copiii sa lase jucariile, foarte atractive de altfel, si sa vina sa se joace cu noua atractie!
Ea s-a simtit foarte bine in centrul atentiei, si-a dat pana si zornaitoarea altor copii! 

Acum aveam forte proaspete sa merg inapoi spre casa. Am cautat si gasit drumuri de bicicleta, ca sa fiu cat mai mult in contact cu natura. Mare lucru sa ai o harta pe care sa fie consemnate si asemenea drumuri!

Am vazut case care se invecinau cu zone largi, salbatice si ma gandeam cum o fi sa te uiti pe fereastra si sa vezi asa vegetatie!

Sau sa iesi din casa sa plimbi cainele sau bebelusul pe aici?

Tot intrebandu-ma eu asa am ajuns din partea cealalta la parcului cu “Prairie Center for the Arte”, pe care-l vizitasem zilele trecute, si in continuarea aleii cu sculpturi.

Desigur am intrat iar prin parc dar, de  data asta am ales o alta iesire, ocazie cu care am admirat o interesanta opera de arta intitulata “spice”

Drumul ne-a dus peste un mic viaduct plin de flori si verdeata si ne-a scos in bd.Schaumburg.

De acolo nu mai erau decat trei sferturi de ora pana acasa, floare la ureche fata de cele peste cinci ore cate trecusera déjà, sau, cum zice americanul, ”piece of cake!”

CASA VISURILOR MELE

Tot documentandu-ma pe site-ul de imobiliare am dat de o casa dubios de ieftina si mi-am propus s-o vad, desi nu ar fi interesat-o pe Dona.

Era fara etaj si necesita renovare, dar se anunta foarte incapatoare, cu cinci dormitoare si cu un teren foarte mare in jur, de cca 3000 mp.

Era situata pe o strada cu un nume predestinat: Pleasant!

Desi foarte departe de casa, totusi intr-o zi mai noroasa am pornit la drum, dotata cu mancare si schimburi pentru Michelle si cu apa pentru mine.

De fapt pe lista mea erau in zona patru case dar nu mi-am facut sperante ca le voi vedea pe toate.

Am ajuns pe strada amintita si, aproape de colt, m-a facut sa tresar  imaginea uneii case. Oare ea sa fie? Chiar ea!

In stanga are drept hotar un parau, 

 Iar in fata niste arbusti rosii minunati, o pajiste mare, cativa copaci decorativi si o salcie foarte batrana.

 In dreapta era o alee pentru masini, care ducea la garajul dublu din spate,alee marginita de o mica gradina si un sir de copaci batrani. 

…  In spate se deschidea o curte mare, cu gazon si multi copaci, strajuita de un gard vechi, aproape simbolic, din scandura, innecat in verdeata.

Cladirea garajului e de fapt o casa independenta foarte mare care are si camere de locuit, dupa cum am vazut prin geam.

Are o intrare si prin spate si un mar in fata ei.

In spatele casei e o suprafata betonatIn spatele casei principale este o zona betonata pentru terasa, unde imi imaginez o masa intinsa pentru fete, gineri, cuscri si altii care ne-or mai onora cu prezenta.

De asemenea acolo e usa de iesire in curtea plina de iarba. Aici imi imaginez o droaie de nepotei iesind la joaca, vara pe iarba si iarna la zapada.

Ca la casa veche a mamei, casa copilariei mele.

E drept casa e batraneasca, innadita si darapanata dar asa de mult mi-ar placea!

Cel putin vara, cand e inundata in verdeata pare raiul pe pamant.

Sunt constienta ca nu am de unde sa scot insa 200 000 de dolari s-o cumpar si inca o multime, s-o renovez. 

Dar, cum am spus, sa visezi nu costa bani!

MOTIV DE PROMENADA

Mai nou am o noua obsesie: Trulia, site de imobiliare in Schaumburg si imprejurimi. Dona, care se uita cu jund dupa o casa mai mare, caci i s-a marit familia si nu mai incape in asta, m-a introdus in problema si, avand antecedent, m-am molipsit rapid.

In plus, daca am trimis Donei doua linkuri cu case ce i le propuneam atentiei, am fost luata in vizor de agentie si acum mi se trimit zilnic oferte. Am capatat dependenta de acest site, incat am renuntat pana si la solitaire, daca-ti poti imagina asa ceva!

Subiectul e fascinant si, de cand am vizitat “Lions gate”, ma intrebam continuu cat ar putea costa o astfel de casa?

     

Mi-am pus pofta-n cui cand am aflat ca asemenea casa sare de jumatate de million, catre un million si peste. Exact cat, nu mai conteaza, de la un nivel incolo pierzi sensul valorii. Ca la blocuri, de la cateva zeci de etaje in sus nu mai conteaza ca are 50 sau 100!

Am vazut atat de multe oferte incat, daca chiar as avea bani sa cumpar, as avea o mare problema: ce sa aleg?  Stau linistita din privinta asta, insa sa privesti si sa visezi nu costa bani!

Astfel, mi-am facut o lista de case de vanzare, din zona pe care o pot atinge eu mergand pe jos, cu landoul si le-am insemnat pe harta ce mi-a scos-o Dona mai de mult de pe Google, ca sa ma orientez.

Am ales desigur case la preturi modeste, nu ca cea de mai sus, si care, eventual, ar fi accesibile Donei.

Am vizitat intr-o zi ceva langa rezervatia naturala “Spring Valley”. 

Casa in sine mi-a placut fara sa ma lase pe spate.

Si strada arata dragut si civilizat.      

               

 

Dar, ceea ce mi-a taiat rasuflarea a fost o alee asfaltata pentru biciclete si promenada, paralela cu soseaua, si lunga cat tot cartierul, umbroasa si impodobita cu sculpturi si monumente.

Aleea incepe cu un mic parc in dreptul unei biserici

si se termina la intrarea intr-un mare parc

in jurul centrului cultural “ SCHAUMBURG PRAIRIE CENTER FOR THE ARTE”

De fapt ea merge mai departe dar eu am fost atrasa acolo ca de un magnet.

Acolo am redescoperit, cu mare placere, locuri vazute acum doi ani: lacul cu fantana arteziana si cu “fata invelita cu iarba  “, o splendida sculptura cum nu am mai vazut pana acum, integrata in natura la propriu!

Am facut acolo o escala de alimentare si dezmortire a fetitei, care trasese un pui de somn si ratase o multime de frumuseti! O doamna care s-a extaziat la vedera ei ne-a pozat impreuna:

De acolo am mai facut cam trei sferturi de ora pana acasa si mi-am propus sa repet drumul, caci merita!

In incheiere mai adaug cateva imagini, caci prea era frumos!