Azi Miki pleaca in Wisconsin la mecanicul lor specializat in Mercedes si vrea s-o ia si pe Mika.
Deci noi, fetele, suntem libere sa ne facem de cap.
Dona a avut ceva “program administrativ” in casa iar eu am mai tras un pui de somn pana a terminat ea. Apoi am plecat la mall sa cautam mici atentii pentru cadorisit cei de acasa. Mai cautasem doua seri la rand asa ceva la magazinele obisnuite dar nu gasisem nimic. Aici insa am gasit chiar ce cautam: un magazin specializat in asemenea amintiri, obiecte inscriptionate “Chicago” de la tricouri, sepci si alte chestii sportive pana la cani, globuri,esarfe, sacose si ce nu-ti mai trece prin cap, frumoase sau de-a dreptul chicioase, pentru toate gusturile si buzunarele.
A lasat Dona peste suta de dolari si tare ma tem ca pe multe nu ma voi indura sa le dau! M-am simtit ca un copil rasfatat caruia ii cumpara mama tot ce-si pofteste.
Apoi am mai incercat sa cautam cadouri pentru doua prietene ale ei din Romania dar nu am gasit ceva potrivit si destul de rezonabil ca pret.
Am intrat la un fast food si ea a luat o felie de pizza din care am gustat si eu, o salata si un suc. Eu ma simteam foarte balonata si nu am vrut nimic. Erau asa de mari feliile alea de pizza ca mi-a taiat pofta.
Ne-am gandit sa renuntam pentru moment la shopping si sa plecam la piscina. Era o vreme splendida si fiindca in curand se va inchide piscina, iar eu voi pleca, era momentul sa profitam. Din pacate cu burta plina, caci pana la urma mi se facuse foame si am mancat un sendwich, deci cu burta plina nu prea iti vine sa innoti. Dar dupa ce ne-am balacit un pic am stat ca soparlele la soare si a fost minunat. Pacat ca Dona “m-a tras de maneca” sa nu mai sforai caci altfel asa de bine dormeam! Noaptea trecuta m-am pierdut in reverie cu site-ul de imobiliare din nou si nu mi-am dat seama cand s-a facut doua!
Cand mi s-a facut putin cam frig pe prosopul ud am plecat acasa. Mi-era atat de somn incat, daca nu trebuia sa ma concentrez sa nu fac pipi pe mine, cred ca dormeam mergand. Asa ca acasa m-am culcat iar si am dormit ca un prunc pana a tras Dona iar de mine. Facuse rezervare la restaurant si era vremea sa ma imbrac sa mergem.
Am fost la un local destul de elegant (aveau si “parking boys”) dar nu exagerat. Noi am luat loc pe terasa iar Mika a avut scaunul ei special, inalt si cu curele de fixare. Noua ne-a adus berile iar ei o felie de paine pe care a morfolit-o si a semanat-o pe jos de jur imprejur in totalitate, dupa ce mancase borcanelul ei de mancare pentru copii. Drept pentru care tati a lasat tip 20 de dolari chelnaritei.
Am mancat bine si sanatos si jumatate din ce ne-a adus pe platou am pus la caserola pentru acasa.
Eu am avut somon la gratar, cu orez si anghinare, dar am primit si de la Dona doi creveti uriasi pane si, ca aperitiv a comandat Miki ceva nemaivazut pana acum: felii de castraveti acri facuti pane, cu un sos picant ca o smantana roz. Au fost excelenti si foarte frumos prezentati intr-un cornet de hartie pe un suport conic metalic care sustinea si micul bol cu sos.
La intoarcere m-am jucat cu Mika pe care am facut-o sa rada cu hohote de cate ori ii spuneam “amor, amor, amor” ca Julio Iglesias, care tocmai asta canta la radioul masinii.
Acum inca ma simt prea plina dupa atata mancare dar sper sa dorm bine noaptea asta ca iar mi-e somn.
No comments:
Post a Comment