Dona, fiica mea cea mare, m-a sunat din Chicago, unde
traieste acum, si mi-a spus ca se simte cam rau. Am intrat in trepidatii caci ea e foarte sanatoasa si rezistenta de felul ei. Si mai era si la volan! Ce o supara? Greturi, caci e insarcinata. Mi-a venit inima la loc si apoi mi-a inceput iar sa tresalte: pai atunci voi fi bunica!!!
Doru, cand a auzit, s-a emotionat atat de mult ca i-au dat lacrimile.
Cu timpul insa ne-am obisnuit cu noutatea si Dona cu sarcina si am putut sa asteptam cuminti venirea celei care avea sa ma faca bunica.
A venit pe 22 decembrie si a fost cel mai frumos dar de Craciun pentru parintii ei, pentru bunici si pentru cele doua proaspete matusi.
Mititica se numeste Michelle si e alintata Mika dupa numele taticului ei, Miki.
Asa ca iata-ma in avion spre Chicago sa-mi vad visul cu ochii. Deja pierdusem doua luni si jumatate din viata ei caci mi-a luat-o inainte Gabi, mama lui Miki.
Dar acum e randul meu si abia asteptam sa-mi intru in rol.
Ei, ce credeti ca a facut maimutica prima data cand m-a vazut?
A lasat buzita a plans! Era in marsupiu la mamica ei,dar tot s-a speriat c-o ataca forte ostile, doar pentru ca am atins-o ca sa-i dau caciulita la o parte, s-o vad bine.
Dar acum ne-am imprietenit si se pare ca-i place in brate la mine.
Mi-e teama ca am s-o rasfat dar asta e treaba bunicilor, nu?
No comments:
Post a Comment