22 MARTIE

E sambata, zi de tihna. Dona si Miki dorm, Michelle de asemenea, eu am un moment numai bun sa-mi scriu impresiile.
Nu e de scris in fiecare zi. Ar fi cam obositor si nici nu se intampla asa de multe. Viata e cam repetitiva in cursul saptamanii.
E dramatic dimineata cand ei se pregatesc de serviciu: Dona doarme pe ea bandu-si cafeaua si stand turceste pe canapea langa patut, cu o mina de om batut. De obicei o trezeste Mika peste noapte si, fiindca nu-i da de mancare, o trezeste des, Dona e intr-un continuu du-te vino. A ajuns si ea la concluzia ca trebuie sa fie mai putin rigida in principii daca vrea sa mai ajunga sa si doarma noaptea. Poate le aplicam mai tarziu!
Apoi ea pleaca si vine Miki sa-si soarba galbenusul langa patut.
E imposibil sa te misti in bucatarie si sa nu faci zgomot. Dar e nevoie de cafea!
Uneori ea se mai trezeste si plange iar el se straduieste s-o calmeze.
Eu incerc sa nu le stau in cale dimineata si, daca nu dorm, stau "pe" calculator. Atunci ar fi vremea ideala de scris dar eu, puturoasa si vicioasa, joc Solitaire.
***
Saptamana trecuta a fost frig. Desi iesim la plimbare in jurul pranzului totusi imi ingheata mainile in manusi.
Intr-o seara, cand ma pregateam de culcare si am stins lumina, m-a atras stralucirea ireala de afara. Cand m-am uitat curioasa, nu mica mi-a fost mirarea vazand ca totul era acoperit de zapada. A doua zi dupa pranz inca mai era putina zapada in locurile umbrite si, intr-o baltuta la radacina unui copac, era o pojghita de gheata. In conditiile astea plimbarile noastre au fost scurte, in apropierea casei.
Totusi am putut vedea intr-o zi o foscaiala de veverite, cate trei intr-un copac. Dona spune ca era zi de gunoi si ele aveau campanie de aprovizionare. Dar pasarile, ce cantau pe nevazute de peste tot, ce campanie aveau, ca erau tare active? Am trecut pe langa un crang salbatic chiar la marginea unui “condominium” si acolo, pasarelele parca gasisera raiul si-l ocupasera.
Vietatile au inviat desi inca nu-i fir de iarba.
***
Dar evenimentul cel mai important al saptamanii a fost aniversarea de trei luni a Michellei.
Pentru noi, acasa, ziua a decurs normal dar cand a venit “mami”, incarcata cu tort si prajituri pentru ocazie, sarbatorita era foarte agitata si a urlat cu convingere chiar si cand i s-au facut poze cu tortul.












Noroc ca toate se schimba cu timpul asa ca pana la urma si dansa a hotarat ca e destul cu plansul si a devenit mai rezonabila.
Iar Donei, care a intrat in trepidatie ca nu gaseste lumanarile de tort, i-a venit inima la loc cand a gasit niste mingiute de fotbal-lumanare cu care a impodobit tortuletul.
Acesta era mic, alb, din rulada “diplomat”, cu multa frisca, un trandafiras roz si niste bobite rosii - cirese confiate.

S-au facut vre-o suta de poze intru consemnarea evenimentului , poze in care apar si eu in postura de bunicuta cu trei gusi si cu niste maini ca labele lupului din Scufita rosie, (cel putin asa pareau in comparatie cu ea).
Dar asta nu a sters privirea plina de dragoste in ochii obositi de ani.