BUNICA “FULL TIME”

Dona a inceput serviciul iar eu am ramas sefa in casa.

A trebuit sa le invat pe toate de la capat parca nu mai trecusem pe acolo dar vreau sa fac totul in stilul Donei, in definitiv ea e mama si e cea mai in masura sa stie ce vrea.

Mie mi-e tot timpul teama ca-i e frig copilului, caci adesea are manutele reci, dar Dona insista sa o invete rezistenta. Si se pare ca pana acum i-a mers.

Afara a fost urat si frig pana acum, incat nu am iesit cu ea la plimbare decat ieri pentru cateva minute, caci mi-au inghetat mainile (uitasem sa-mi iau manusi) si chiar incepuse sa bureze. Dar azi, desi tot frig este, cel putin e soare. poate in doua-trei ore se mai incalzeste si iesim.

Imi consuma putin timp inca doarme mult dar nu poti fi niciodata sigur pe un program, trebuie sa-i fii la dispozitie.

Din pacate nu am reusit sa facem un program de somn suficient pentru Dona. Noaptea fetita se mai trezeste din cand in cand dar adoarme la loc daca-i pui suzeta. Nu o hranim noaptea, nu o schimbam, ca sa nu se trezeasca de tot dar adoarme dupa ora 11 seara si se scoala pe la sase.

Dona are o pompa electrica cu care colecteaza laptele si apoi il dam din biberon.
Are niste biberoane mici si dragute si, cand e cuminte, mananca tot.

Are tot felul de patuturi, leagane si alte scule si dispozitive pentru copii, are garderoba si jucarii pentru o gradinita intreaga, pampers-ul si servetelele umede le ia cu lada si, apopo de servetele umede, are o cutie cu incalzire electrica in care le tine, ca sa le foloseasca caldute!! Pana si pentru incalzirea biberoanelor are o masinarie!

E foarte amuzant si solicitant sa descoperi cum functioneaza toate astea. De exemplu are o galeata speciala pentru aruncat pampers-ul murdar (etansa, sa nu imputa camera), foarte sofisticata. Cred ca toate astea au costat o avere dar asa, cu ele peste tot, s-a inveselit casa, incat ti-e mai mare dragul.

Doamne, ce tristete era pe vremea cand ne cresteam noi copiii! Numai cand ma gandesc la casa plina de scutece intinse la uscat, la atmosfera vesnic plina de abur si mirosind a lapte, "a copil", la saracia de dotari...

Un singur lucru important nu are inca: o camera a ei.
In dormitorul mic are Miki biroul cu toate cartile, calculatorul si diverse anexe pentru el. Inca nu s-a obisnuit cu gandul ca l-a pierdut definitiv.
Acum dorm eu in "birou", in general a fost mereu camera de oaspeti.

Dar va trebui modificat si atribuit fetei caci acum o plimba din dormitorul lor in living cu patutul si vesnic suntem stresati sa nu facem zgomot c-o trezim.

A devenit mai interactiva, adesea zimbeste la mine cu toata gurita ei stirba si chiar a inceput sa traga cate un chiot de bucurie cand ma joc cu ea. Bineinteles ii place in brate dar sta si o ora intreaga in unul din cele doua sotimente de leagane cu care au dotat-o parintii.

A inceput sa gungureasca, parca vorbeste cu jucariile ce atarna deasupra ei si pe care le atinge haotic cu manutele.

E nostima foc cand casca si-si schimba expresia fetei cu o viteza ametitoare.

Permanent da din manute si picioare, este intr-o continua agitatie pana cade rapusa de somn sugand de zor la suzeta.

Cand se simte curata are o mina fericita de parca ti-ar multumi si vrea tot timpul sa se ridice pe picioarele ei sau macar in sezut, desi e inca prematur din cate stiu.

Ii place muzica si unul din leagane are incorporat un dispozitiv de cantat pe care-l asculta cu placere, speram sa fie melomana cand va fi mare!!!

Dar mai povestim si altadata ca nu mai are rabdare s-o ignor atata si apoi i-am promis excursie in cartier!