GATA CU TIHNA SI IDILICUL!

S-au terminat ieri!
Acum Dona e nervoasa si obosita caci a chinuit-o asta mica toata noaptea.
S-a incercat gasirea explicatiei logice a faptului ca Mika nu mai doarme toata noaptea cum se pare ca era pe cale s-o obisnuiasa Dona inainte sa vin eu. Printre altele s-a emis si ipoteza ca eu as fi de vina, ca cine stie ce fac eu si nu facea ea, de si-a schimbat fata obiceiul. Bine, au mai fost si alte ipoteze, dar pana la urma s-a ajuns si la asta, cum ma asteptam. Nu am reactionat imediat dar ulterior am intrebat-o cum facea ea peste zi si se pare ca nu am introdus eu noutati.
Dar, pe moment, atmosfera era tensionata si Dona era tragicomica in conversatia ei ca de la om la om cu Mika, pe care o intreba ce explicatii poate da, ca si cum aceasta chiar ar fi putut da explicatii.
Cum-necum totusi problema exista si e presanta. Dona nu reuseste sa doarma destul noaptea. Duminica mai merge, recupereaza dormind pana la pranz dar in cursul saptamanii ii e tare greu. Eu am propus din nou s-o iau pe Mika noaptea la mine in camera, cu patutul pe rotile, dat iar mi-a respins idea. De ce oare atat de categoric? Ii e teama ca-i acaparez copilul? Are un fel de gelozie fata de mine, uneori crede ca bebe ma iubeste mai mult. E drept ca eu vorbesc tot timpul cu ea si s-a obisnuit cu timbrul meu: se pare chiar ca o calmeaza s-o tii lipita de tine si sa-i vorbesti. Dona, si cand o hraneste o tine departe de corpul ei si-i vorbeste cam putin. Desigur c-o iubeste nespus dar aici nu e vorba de dragoste mamei ci de “ce si cat” receptioneaza copilul.
Michelle e foarte sensibila la muzica. Ieri a dormit cu muzica in surdina. O muzica lina, gen Iglesias si Norah Johns. Din pacate are boxa chiar la cap si trebuie sa dam muzica foarte incet. Dar asa, cu muzica, doarme bine si pot misca si eu pe la bucatarie, altfel ma blocheaza. In dormitorul mic bazaie tot timpul calculatorul si creeaza un zgomot de fond linistitor. Ma intreb cum ar dormi insa in sforaitul meu? Dona e oripilata de idée. Din aceasta cauza nu pot lasa usa deschisa la dormitorul meu s-o aud pe Mika noaptea si s-o scutesc pe Dona.
Problema a ramas insa nerezolvata, nu s-a gasit nici explicatia logica, nici solutia, drept pentru care Dona s-a dus sa-si faca dus iar eu am ramas cu mititica. Colac peste popaza, am miscat in front si i-am dat fetitei de mancare din laptele de ieri fara sa mai astept ca Dona sa–i aduca pe cel proaspat. Am crezut ca ma inghite si s-a dus iar in camera ei. Nu stiu ce a calmat-o pana la urma, poate a vorbit ceva cu ea Miki?! Dar peste ceva timp, in care nu stiam ce sa fac (m-as fi dus cu copilul la plimbare dar nu am indraznit), a iesit si a propus sa mergem la “polonezi”. Vorbisem zilele trecute de un ciolan afumat pentru o ciorba si, desi nu aveam chef de cumparaturi, m-am pregatit rapid de iesire.
Era atat de soare si frumos dar atat de ger! M-am bagat rapidulet in masina si am fost recunoscatoare ca acolo e cald, lumina si bine. Am facut bine pana la urma ca am mai facut cumparaturi desi aveam multa mancare gatita dar mai scutim din timpul Donei de seara in timpul saptamanii. Din pacate ciolan nu am gasit, ramane pe altadata.
Ca si in Bucuresti, desi era duminica dupaamiaza, magazinul era plin si parcarea superaglomerata. Deci nu eram singurii.
Dupa cumparaturi Dona m-a invitat in padure, la plimbare. A fost o idée minunata: era atat de frumos sa vezi cum se reflecta soarele in apa lacului, cum zburdau cei cativa caini scosi la plimbare, cum se “promenau” gastele salbatice . Apropo de gaste, fac un gainat asa de mare ca un caca de catel si mult, mult, fix pe alee, nu stiu de ce nu le place in iarba. Era plina de gainat aleea pentru biciclisti si jogging, pe care am folosit-o si noi cu landoul. Am avut un soc cand am calcat prima data in asa ceva! Ma credeam acasa!
A fost o plimbare frumoasa si Dona mi-a povestit multe, de exemplu cum a luat ea interviu lui Gheorghe Zamfir, pe cand lucra la Alma Artex, in tara. Pe Michelle am inchis-o aproape complet in landou caci o deranja vantul dar altfel a dormit tot timpul linistita.
Am fost apoi la Wallmart, un magazin universal, unde am cautat o jucarie cantatoare si foarte frumos colorata, ca cea de acasa pe care insa am epuizat-o. Negasind cum sa-I schimban bateria am tras concluzia ca e nu e schimbabila si, fiindca fetitei ii place mult s-o asculte, Dona a cumparat alta. Sa vezi ce bucurie ca am gasit-o! Dona era in stare sa-i mai cumpere inca alte cateva dar si-a adus aminte ca nu mai are loc unde sa le puna. Daca era Dora, sora-sa, nimeni si nimic nu ar fi oprit-o. Si asa m-am dumirit eu cum e cu jucariile: le cumpara parintii sa se joace, prefacindu-se ca le iau pentru copii.
Am mai avut o experienta noua: am mers sa spalam masina (era a lui Miki, in a Donei nu intra carutul). Am stat in masina in timp ce eram improscati cu jeturi de detergent, frecati cu perii si spalati de ploaie. Numai stersul final era totusi manual. Nu mai vausem din interior treaba asta si a fost amuzant, mai ales ca pe frigul asta nu mi-ar fi suras sa cobor din masina. Iar scosul caruciorului si bagatul la loc e o corvoada, nu stiu cum de o face Dona de atatea ori fara sa cracneasca!
Acasa am avut un moment penibil cu usa de la terasa. Zilele trecute am intrat pe ea si am blocat-o la incuiere (e vorba de usa exterioara, care are doar plasa, nu si geam). I-am spus lui Miki si el a spus ca e defecta si ca ar trebui sa nu o mai incui, e sufucient daca o incui pe cealalta.
In schimb Dona m-a bruftuluit, caci parcase in dreptul terasei si nu a putut intra pe acolo trebuind sa ocoleasca toata casa incarcata de bagaje. Mi-a facut scandal ca schimb ordinea lucrurilor dar eu nu aveam de unde sa stiu ca usa aia e defecta, nu observasem ca era deschisa cand am bagat cheia s-o descui. In schimb dupa ce am vazut ca n-o pot descuia, a doua zi, am neglijat s-o mai incui pe cealalta. Miki a reparat-o si a observant ca nu era incuiata usa a doua. A fost o mica discutie destul de penibila pentru mine.
Parca dau examen in fiecare zi si sunt terorizata ca-l pic. Parca mai bine e la tine acasa, stii bine unde-I locul fiecarui lucru si care e defect sau cum sa-l folosesti.
In sfarsit Dona a pus capac cand a vazut ca am udat florile. S-a suparat teribil ca “ pana acum cine le-a udat? credeam ca m-a asteptat pe mine s-o fac?” Am intrebat-o de ce trebuie sa fie sarcastica si s-a oprit din teoria putrezirii plantelor de prea multa apa. Dar pentru mine impresia a ramas. Asa ca azi, cand am incercat sa pun aspiratorul si am apasat in loc de butonul de pornire pe cel de detasat rezervorul de gunoi m-am pierdut cu firea si nu l-am mai putut pune inapoi. Ma astept iar la caraieli caci nu vine intai Miki sa mi-l aranjeze cum a facut ieri cu usa ci vine Dona. Ce mi-o fi venit sa incerc sa fac treaba mai bine stau degeaba si nu mai stric nimic!
Iata deci ca uneori e tare stresant sa fii alaturi de copilul tau. A uitat cate lucruri mi-a stricat cand era mica, cate nopti nedormite m-a costat, cat efort mi-a trebuit s-o cresc, cate probleme mi-a facut de-a lungul a douazeci si ceva de ani cat am fost alaturi, acum nu-mi iarta nimic.
In schimb Gabi, cealalta bunica, e minunata!

BAITA SI ALTE AVENTURI

Azi e zi de baita.
Mai nou face un scandal ingrozitor in baita de ma doare sufletul cand ei intra acolo. E un adevarat circ. Se umple cada mare cu apa si pe ea pluteste cadita ei si in cadita se jughineste copilul dupa care acesta se clateste in cada mare. Pentru toate astea Miki e nevoit sa se dezbrace ca la strand si Dona sta de ajutor, mana a doua. Eu nu stiu decat din auzite cum decurge toata operatiunea dar daca e asa de complicat totul inteleg de ce nu i se face copilului baie in fiecare seara cum faceam eu. Ar fi fost culmea sa intru si eu in baie peste ei caci oricat de mare e la ei baia - si e mare- totusi cred ca ne-am fi calcat unul pe altul. Drept pentru care, eu fac treispe-paispe pe la usi pana termina ei de chinuit copilul si ies toti trei epuizati din baie. De data sta ma retrasesem in camera mea sa ma anesteziez cu “solitaire” cand au venit toti trei cu o mina victorioasa si mi-au spus ca au descoperit de ce, mai nou, Mika plange in baie: nu mai vrea sa stea culcata, vrea in fundulet. Dar nu stie ca nu se tine singura in fund asa ca trebuie doi operatori concomitent: unul o tine ridicata si altul o sapuneste. Tehnica, ce te joci?
Dar cand se fac asemenea descoperiri te bucuri de parca ai descoperit penicilina!
E prima data cand am simtit ca fac parte din familie: au venit la mine sa-mi impartaseasca bucuria lor. A fost emotionant.
In general vad din ce in ce mai mult ca e apreciata prezenta si prestatia mea.
Seara, cand vine Dona acasa, o preia pe Mika sa se joace, s-o ingrijasca si e o veselie. Intre timp vine si Miki iar eu pun masa si toti patru ne asezam la masa cu Mika in frunte, pe tronul ei. Mancam, facem conversatie, ne bucuram de viata si unii de ceilalti.
Am invatat s-o las pe Dona sa preia totul cat e acasa sau macar s-o intreb daca vrea sa fac eu cutare lucru. Sunt sefa doar cand pleaca ei de acasa. Iar Dona a invatat sa nu mai fie geloasa pe mine.
***
Dona a fost ieri chiar la o petrecere. O colega se muta definitiv cu sotul in Maroc, detasati cu serviciul si a dat o petrecere de adio. Cand a venit seara, dupa ora zece era bucuroasa si recunoscatoare ca a putut sta si ea fara griji si s-a simtit bine. Mi-a povestit ca petrecerea a avut loc in penthausul de la ultimul etaj al blocului in care locuia colega, chiar pe malul lacului, in downtown si ca priveliste era de vis. Penthausul era al blocului si-l puteau folosi locatarii la ocazii.
***
In timpul plimbarilor noastre am observant ca incet- incet vine primavara macar pentru cei care fac curatenie in cartier. Cand am venit era clar doar ca se curatasera copacii, se vedeau urme de taietura recenta desi nu erau crengi lasate la fata locului cum m-as fi asteptat daca era la noi. In rest chiar m-a izbit multimea de gunoi pe strada si pe pajiste, frunze moarte, buchetele de ace de pin, crengute foarte mici si chiar gunoaie si bucati de cauciuc?! Chiar pe pajistea din fata terasei noastre erau o punga si un pet probabil luate de vant inainte de zapada si dezvelita odata cu topirea ei. Dona a zis ca daca ma deranjaza sa le iau eu dar nu am mai apucat, cineva le-a luat inaintea mea. Deci asta e mentalitatea.
Dar intr-o zi rece si urata au iesit patru mexicani cu tot felul de unelte, cu doua masini mari, una cu remorca pentru gunoi si au greblat pajistea , au dat cu un jet de aer gunoaiele de pe rigole, intr-un cuvant déjà a doua zi se cunostea ca e curat. Dona zice ca vor incepe sa tunda iarba chiar si inainte sa rasara.
Ieri am fost la plimbare putin mai departe, pe bd. Mitcham. Nu mai vorbesc ca m-am cam incurcat cu traversarea, era zebra numai pe o parte si eu o luasem pe cealalta parte. Dar erau o ceata de negri -peste zece si nu tocmai mititei- imbracati cu veste reflectorizante( de departe mi s-au parut politisti). Aveau fiecare o cutie mare in brate ca de vopsea Se opreau la fiecare masina si cred ca ofereau ceva. Nu am inteles ce faceau acolo dar cand m-am intors dintr-un ocol destul de mare, tot acolo erau.
M-am plimbat intr-un cartier de case unifamiliale. Care mai de care mai frumoase, fiecare altfel, fiecare cu pajiste si copaci, totul ingrijit, curat, cu gust, dar parca intrucatva arhaic sau macar atemporal. Nu se prea vedeau lucruri specific pentru copii: leagane, minitopogane, Dar uneori erau curticele, desigur pentru caini, sa nu fuga sa se rataceasca dar nici sa-i tina in lant!
La intoarcere am avut o portiune de drum foarte grea: pe aleea de biciclete de-a lungul bulevardului erau multe pietricele, crengute si alte resturi (acolo nu se ajunsese cu curatenia), care zgaltaiau teribil landoul si-mi facea munca teribil de grea. Pe ea insa nu a trezit-o din somn. Cred ca nimeni si nimic n-ar fi deranjat-o nici zgaltaiala, nici zgomotul masinilor, nimic. Doarme extraordinar de bine la aer. Din pacate ii pusesem niste manusi cam subtiri si-i erau manutele vinete de inghetate, sper ca nu va raci.
In schimb eu am inceput sa am problem cu gatul. Cred ca am sa fac pauza la iesit afara o zi-doua.
E frustrant: afara este un soare minunat dar termometrul arata 27 grade Farenheit adica sub zero.

22 MARTIE

E sambata, zi de tihna. Dona si Miki dorm, Michelle de asemenea, eu am un moment numai bun sa-mi scriu impresiile.
Nu e de scris in fiecare zi. Ar fi cam obositor si nici nu se intampla asa de multe. Viata e cam repetitiva in cursul saptamanii.
E dramatic dimineata cand ei se pregatesc de serviciu: Dona doarme pe ea bandu-si cafeaua si stand turceste pe canapea langa patut, cu o mina de om batut. De obicei o trezeste Mika peste noapte si, fiindca nu-i da de mancare, o trezeste des, Dona e intr-un continuu du-te vino. A ajuns si ea la concluzia ca trebuie sa fie mai putin rigida in principii daca vrea sa mai ajunga sa si doarma noaptea. Poate le aplicam mai tarziu!
Apoi ea pleaca si vine Miki sa-si soarba galbenusul langa patut.
E imposibil sa te misti in bucatarie si sa nu faci zgomot. Dar e nevoie de cafea!
Uneori ea se mai trezeste si plange iar el se straduieste s-o calmeze.
Eu incerc sa nu le stau in cale dimineata si, daca nu dorm, stau "pe" calculator. Atunci ar fi vremea ideala de scris dar eu, puturoasa si vicioasa, joc Solitaire.
***
Saptamana trecuta a fost frig. Desi iesim la plimbare in jurul pranzului totusi imi ingheata mainile in manusi.
Intr-o seara, cand ma pregateam de culcare si am stins lumina, m-a atras stralucirea ireala de afara. Cand m-am uitat curioasa, nu mica mi-a fost mirarea vazand ca totul era acoperit de zapada. A doua zi dupa pranz inca mai era putina zapada in locurile umbrite si, intr-o baltuta la radacina unui copac, era o pojghita de gheata. In conditiile astea plimbarile noastre au fost scurte, in apropierea casei.
Totusi am putut vedea intr-o zi o foscaiala de veverite, cate trei intr-un copac. Dona spune ca era zi de gunoi si ele aveau campanie de aprovizionare. Dar pasarile, ce cantau pe nevazute de peste tot, ce campanie aveau, ca erau tare active? Am trecut pe langa un crang salbatic chiar la marginea unui “condominium” si acolo, pasarelele parca gasisera raiul si-l ocupasera.
Vietatile au inviat desi inca nu-i fir de iarba.
***
Dar evenimentul cel mai important al saptamanii a fost aniversarea de trei luni a Michellei.
Pentru noi, acasa, ziua a decurs normal dar cand a venit “mami”, incarcata cu tort si prajituri pentru ocazie, sarbatorita era foarte agitata si a urlat cu convingere chiar si cand i s-au facut poze cu tortul.












Noroc ca toate se schimba cu timpul asa ca pana la urma si dansa a hotarat ca e destul cu plansul si a devenit mai rezonabila.
Iar Donei, care a intrat in trepidatie ca nu gaseste lumanarile de tort, i-a venit inima la loc cand a gasit niste mingiute de fotbal-lumanare cu care a impodobit tortuletul.
Acesta era mic, alb, din rulada “diplomat”, cu multa frisca, un trandafiras roz si niste bobite rosii - cirese confiate.

S-au facut vre-o suta de poze intru consemnarea evenimentului , poze in care apar si eu in postura de bunicuta cu trei gusi si cu niste maini ca labele lupului din Scufita rosie, (cel putin asa pareau in comparatie cu ea).
Dar asta nu a sters privirea plina de dragoste in ochii obositi de ani.

DESPRE VREME SI NU NUMAI

A iesit soarele déjà si vom iesi iar la plimbare. Ieri a fost minunat afara. Ne-am plimbat cu landoul o multime si, cand am obosit, ne-am asezat pe terasa la soare si am stat o multime.

E o incredibila lipsa de vegetatie, inca mai sunt gramajoare de zapada iar iarba inca nu a inverzit dar de fapt e normal, ieri a fost prima zi de primavara. Vom asista la invierea vegetatiei de acum incolo.

Am iesit cu Mika la plimbare pe bulevardul Old Schaumburg si am dat de gradinita. Pare dragut din cat se vede de afara: are o multime de dotari, dar pentru copii mai mari.
A fost o plimbare minunata, dar pe mine ma cam ajunge oboseala repede si nu prea sunt banci de odihna. Am gasit una la un moment dat dar era in apropierea unor terenuri de baschet unde se jucau niste tineri si urla o muzica rep care nu m-a inspirat la tihna.
Am observat ca ma saluta lumea, ca la noi la tara! Sunt toti induiosati de bebe.
M-am cunoscut cu vecina de deasupra lor care si-a exprimat admiratia pentru copil si pentru parintii ei:"un cuplu atat de dragut!" M-a intrebat cat voi sta si m-a asigurat ca doreste sa ma adresez ei oridecate ori voi avea nevoie.

IN WEEKEND
Ieri am avut o zi buna. Si calma. Am preluat pe Mika pe la opt si Dona a putut sa mai doarma putin. De fapt si mititica a dormit.

Apoi s-a vorbit cu Romania, de ambele parti, mult si bine. Am mancat pancake cu sirop de artar la pranz, care pentru unii era micul dejun.

Intr-un tarziu am plecat la shopping caci de doua zile ma ameninta Dona cu asta: erau reduceri la Sears si voia sa-mi cumpere cate ceva. Imi spusese de cand inca nu plecasem din tara sa nu iau cutare si cutare si i-am spus ca daca nu-i plac lucrurile mele, le arunc si-mi cumpara ea altele.

Nu eram prea dornica sa merg dar m-am gandit ca nici ei nu i-ar strica sa mai iasa din casa. Miki a ramas sa termine contabilitatea caci se pregateau de incheiat raportul anual pentru fisc.

Nu am crezut ca se vor scurge trei ore fara sa ne dam seama, cutreierand printre hainute. Am cumparat o multine de lucrusoare pentru mine si un pulover pentru ea.

Intre timp Michelle, care facuse ceva galagie la inceput, probabil de cald, cand a dezbracat-o de jacheta n-a mai zis nimic si a luat in liniste lectii de shopping.

Dona a probat si cateva rochii de gala caci se vor duce la o nunta in iunie. Nu a cumparat inca dar s-a fotografiat cu telefonul sa-i arate lui Miki.

Erau o multime de tinere fete proband rochii pretentioase de gala se pare ca se apropia balul de absolvire!! Erau atat de dragute, ca merita sa le dea tata cate 200$ numai pe rochie. Plus ce se mai adauga!

Cand am iesit din mall inchisesera aproape toate magazinele.

Dona vorbise cu Miki sa luam masa la restaurant si , intrucat nu au gasit liber la unul care le placea lor, am mers impreuna la cel chinezesc din apropiere de casa, cel la care ne dusese pe toti vara trecuta. Am mancat intai o supa –foarte gustoasa- care avea rondele de ceapa verde, foarte de efect ca aspect. Apoi a adus sushi cu sos condimentat si ceva invelit in foetaj, cu sos dulce. Am mancat din fiecare cu multa placere caci erau foarte bune. Eram déjà satula cand a venit cu felul principal: trei platouri cu trei feluri diferite de mancare, foarte frumos prezentate, cu legumele lor doar partial fierte, cu broccoli, tuchini, soia, ardei gras rosu, morcov si altele, pastrandu-si culoarea, toate pe un pat de taitei de orez, apoi creveti in sos de homar?! Si o prajala de taitei, ceapa, ciuperci,varza, creveti si mai stiu eu ce, dar teribil de gustoasa.

A inceput si Mika sa faca galagie asa ca intai am mancat eu si a tinut-o Dona apoi am schimbat rolurile, ca sa poata manca si ea. Una peste alta ne-a lasat totusi sa terminam de mancat. Era neschimbata de jumatate de zi, avea dreptate si ea, mititica.

Nu a contat ca toata ziua a cam plouat, cand mai tare cand mai slab, ziua afost foarte reusita.

BUNICA “FULL TIME”

Dona a inceput serviciul iar eu am ramas sefa in casa.

A trebuit sa le invat pe toate de la capat parca nu mai trecusem pe acolo dar vreau sa fac totul in stilul Donei, in definitiv ea e mama si e cea mai in masura sa stie ce vrea.

Mie mi-e tot timpul teama ca-i e frig copilului, caci adesea are manutele reci, dar Dona insista sa o invete rezistenta. Si se pare ca pana acum i-a mers.

Afara a fost urat si frig pana acum, incat nu am iesit cu ea la plimbare decat ieri pentru cateva minute, caci mi-au inghetat mainile (uitasem sa-mi iau manusi) si chiar incepuse sa bureze. Dar azi, desi tot frig este, cel putin e soare. poate in doua-trei ore se mai incalzeste si iesim.

Imi consuma putin timp inca doarme mult dar nu poti fi niciodata sigur pe un program, trebuie sa-i fii la dispozitie.

Din pacate nu am reusit sa facem un program de somn suficient pentru Dona. Noaptea fetita se mai trezeste din cand in cand dar adoarme la loc daca-i pui suzeta. Nu o hranim noaptea, nu o schimbam, ca sa nu se trezeasca de tot dar adoarme dupa ora 11 seara si se scoala pe la sase.

Dona are o pompa electrica cu care colecteaza laptele si apoi il dam din biberon.
Are niste biberoane mici si dragute si, cand e cuminte, mananca tot.

Are tot felul de patuturi, leagane si alte scule si dispozitive pentru copii, are garderoba si jucarii pentru o gradinita intreaga, pampers-ul si servetelele umede le ia cu lada si, apopo de servetele umede, are o cutie cu incalzire electrica in care le tine, ca sa le foloseasca caldute!! Pana si pentru incalzirea biberoanelor are o masinarie!

E foarte amuzant si solicitant sa descoperi cum functioneaza toate astea. De exemplu are o galeata speciala pentru aruncat pampers-ul murdar (etansa, sa nu imputa camera), foarte sofisticata. Cred ca toate astea au costat o avere dar asa, cu ele peste tot, s-a inveselit casa, incat ti-e mai mare dragul.

Doamne, ce tristete era pe vremea cand ne cresteam noi copiii! Numai cand ma gandesc la casa plina de scutece intinse la uscat, la atmosfera vesnic plina de abur si mirosind a lapte, "a copil", la saracia de dotari...

Un singur lucru important nu are inca: o camera a ei.
In dormitorul mic are Miki biroul cu toate cartile, calculatorul si diverse anexe pentru el. Inca nu s-a obisnuit cu gandul ca l-a pierdut definitiv.
Acum dorm eu in "birou", in general a fost mereu camera de oaspeti.

Dar va trebui modificat si atribuit fetei caci acum o plimba din dormitorul lor in living cu patutul si vesnic suntem stresati sa nu facem zgomot c-o trezim.

A devenit mai interactiva, adesea zimbeste la mine cu toata gurita ei stirba si chiar a inceput sa traga cate un chiot de bucurie cand ma joc cu ea. Bineinteles ii place in brate dar sta si o ora intreaga in unul din cele doua sotimente de leagane cu care au dotat-o parintii.

A inceput sa gungureasca, parca vorbeste cu jucariile ce atarna deasupra ei si pe care le atinge haotic cu manutele.

E nostima foc cand casca si-si schimba expresia fetei cu o viteza ametitoare.

Permanent da din manute si picioare, este intr-o continua agitatie pana cade rapusa de somn sugand de zor la suzeta.

Cand se simte curata are o mina fericita de parca ti-ar multumi si vrea tot timpul sa se ridice pe picioarele ei sau macar in sezut, desi e inca prematur din cate stiu.

Ii place muzica si unul din leagane are incorporat un dispozitiv de cantat pe care-l asculta cu placere, speram sa fie melomana cand va fi mare!!!

Dar mai povestim si altadata ca nu mai are rabdare s-o ignor atata si apoi i-am promis excursie in cartier!

NE ACOMODAM!?

Deja am facut primele greseli.

M-am trezit inainte de cinci dimineata si am incercat s-o pacalesc pe Michelle cu suzeta dar am observat biberonul aproape plin si am crezut ca nu a vrut sa manance seara si i-am dat din el. Dupa aceea mi-am dat seama ca poate era alterat daca a stat la temperatura camerei.

Dona mi-a reprosat in plus ca i-am dat sa manance noaptea cand ea se chinuie de doua saptamani s-o dezobisnuiasca. Mie mi se paruse ca daca e aproape sase...
Cert e ca bebelina a mancat si s-a linistit asa ca am putut dormi toti pana la opt!!!


Din pacate Dona e stresata si de sforaitul meu. Ea are un auz foarte fin, aude foarte bine chiar prin usile inchise. Nu stiu ce se va face, pentru asta nu am solutie.
*
Am iesit abia azi putin la plimbare pe afara singura, dar nu am stat decat putin, caci e frig, innorat si bate tare vantul.
In nici un caz nu e de scos copilul afara. Stam toti trei in casa si asteptam sa se trezeasca “cupilu” si sa intram in viteza.
*
Aici e frig si rareori iese soarele pentru putin timp, asa ca nu am mai iesit din casa nici singura cu atat mai putin cu Mika. E tare draguta a inceput sa rida la mine si uneori trage si un chiot-hohot de ras. A inceput sa se agate cu manutele si sa gungureasca din cand in cand.

E atat de fragila si totusi puternica! Nu are trei luni dar se opinteste sa stea in picioare. Cu ocazia asta fac si eu gimnastica, poate ajung halterofil!

INTRU IN PAINE!

Azi se poate considera prima zi de lucru caci ieri am fost musafirul.

Am schimbat-o de patru ori, am ramas singura cu ea doua ore cat a fost Dona a cumparaturi si inca pe atat cat a dormit Dona dupaamiaza.

Am facut o supa de pui fara galuste, caci nu am gasit grisul asa ca am folosit taitei si o friptura cu sos de Ketchup ca nu am gasit pasta de tomate.

Mika a facut scandal cat a fost Dona plecata, caci facuse caca si eu, care tocmai o schimbasem cu putin timp inainte, nu m-am prins. Dar in rest a fost cuminte, a dormit mult, s-a jucat cuminte in leagan cat am gatit, a fost dulcica si calma cand a venit taticu’ de la serviciu.


Dar de la zece seara incolo a apucat-o plansul si a fost atat de nelinistita ca nici nu a mancat si a adus-o pe Dona in pragul disperarii. Am sugerat sa-i faca baita caci eu le faceam in fiecare seara, si baia le calma, dar nu m-a ascultat, era prea nervoasa .

Pana la urma a lasat-o pur si simplu sa urle. A suferit si Dona teribil incat a adormit pe la doua , doua ore dupa ce a reusit sa adoarma Michelle.

Eu m-am retras repede cand am vazut ca nu pot s-o ajut dar desigur nu am dormit pana nu s-a calmat copilul.

Ma intreb ce or zice vecinii, pe care ii aud si cand pasesc prin casa noaptea, cand e liniste.

IATA-MA BUNICA

Mi-am inceput cariera de bunica intr-o zi ca oricare alta cu un telefon:
Dona, fiica mea cea mare, m-a sunat din Chicago, unde
traieste acum, si mi-a spus ca se simte cam rau. Am intrat in trepidatii caci ea e foarte sanatoasa si rezistenta de felul ei. Si mai era si la volan! Ce o supara? Greturi, caci e insarcinata. Mi-a venit inima la loc si apoi mi-a inceput iar sa tresalte: pai atunci voi fi bunica!!!
Doru, cand a auzit, s-a emotionat atat de mult ca i-au dat lacrimile.

Cu timpul insa ne-am obisnuit cu noutatea si Dona cu sarcina si am putut sa asteptam cuminti venirea celei care avea sa ma faca bunica.

A venit pe 22 decembrie si a fost cel mai frumos dar de Craciun pentru parintii ei, pentru bunici si pentru cele doua proaspete matusi.

Mititica se numeste Michelle si e alintata Mika dupa numele taticului ei, Miki.
Asa ca iata-ma in avion spre Chicago sa-mi vad visul cu ochii. Deja pierdusem doua luni si jumatate din viata ei caci mi-a luat-o inainte Gabi, mama lui Miki.
Dar acum e randul meu si abia asteptam sa-mi intru in rol.

Ei, ce credeti ca a facut maimutica prima data cand m-a vazut?
A lasat buzita a plans! Era in marsupiu la mamica ei,dar tot s-a speriat c-o ataca forte ostile, doar pentru ca am atins-o ca sa-i dau caciulita la o parte, s-o vad bine.


Dar acum ne-am imprietenit si se pare ca-i place in brate la mine.
Mi-e teama ca am s-o rasfat dar asta e treaba bunicilor, nu?