SINGURI ACASA

De cand l-am tot certat in legatura cu Mika Doru nu se mai omoara sa stea cu ea. Sau i-a trecut entuziasmul?! Vineri, de sf. Andrei, fiind liber nu s-a dat jos din pat decat sa-si ia de mancare. Nici la magazin nu m-am putut duce sa fac cumparaturile saptamanale caci nu imi montase "car seat"-ul in masina si nu a vrut sa stea el cu ea. A spus ca merg ei maine la cumparaturi. Eu ma angajasem sa merg la spital la Mihai. Il scosese de la reanimare unde statuse doua saptamani singur si incepuse s-o ia razna de disperare si-l lasase la salon dar cu condititia sa aiba insotitor permanent. Biata Elvira, care e foarte devotata, doarme acolo pe un fotoliu dar ziua trebuie si ea  schimbata pentru cateva ore. Mai merge pe la seviciu, mai gateste pentru el, mai se odihneste putin. Joi mersese Jana, vineri sora Elvirei dar acum, ca il aveam pe Doru m-am oferit sa stau si eu dimineata. Am stat de la zece la unu cand m-a schimbat Puiu, prietenul lui Mihai. Elvira facuse toata treaba de dimineata eu am avut foarte putine de facut. 

Nu am primit telefoane disperate de la Doru cum ca nu s-ar descurca in schimb am primit telefon de la familia Dinescu senior pentru a ne invita sambata viitoare la aniversarea lui si pentru a anunta o vizita maine la noi. Le e tare dor de Michelle si voiau s-o vada. I-am sfatuit sa vina dimineata, cum ne dusesem si noi, inainte de somnul copilului, pentru a  se putea intoarce pe lumina acasa. Bazindu-ma pe prezenta atator bone in jurul fetei, m-am oferit sa vin la Mihai si maine, duminica, tot dimineata. Am ajuns daramata dupaamiaza acasa din cauza groazei provocate de boala lui Mihai: a ajuns atat de slab ca nu-ti vine sa crezi ca mai scapa desi ar fi trebuit sa-l astepte ceva ani de viata dupa operatie. Din fericire am gasit toate bune acasa, Mika dormea intr-un zgomot infernal provocat de o jucarie care scoate sunete de ...relaxare. Iar Doru era amuzat de asta si in general incantat de intreaga zi petrecuta cu ea. Fusesera la supermarket si o plimbase cu masinuta cu cos de cumparaturi. In general s-a descurcat mult mai bine decat am sperat cu asta mica. Insa cand i-am spus de aranjamentele cu familia Dinescu pentru maine s-a suparat pentru ca isi facuse planuri de plimbare cu ea dimineata la...talcioc?!?!?! Le-am dat telefon oamenilor sa aman pe dupaamiaza vizita si el a inceput sa se agite ca vai, primim musafiri. Dimineata el dadea de zor cu aspiratorul si apoi s-a dus iar la supermarket cu Mika sa cumpere diverse pentru tratat musafirii. Si doar Gabi ma rugase sa nu mai deranjez cu nimic. Stia ca voi fi la spital. Din pacate bunica Dinescu a facut o criza de bila si, desi Gabi a tratat-o nu au vrut s-o lase singura asa ca nu au mai venit. Dar eu nu am avut cum sa-l anunt pe Doru care era la cumparaturi fara telefonul pe care il uitase acasa.

La spital Mihai s-a prezentat foarte rau. Luase cu o seara inainte un somnifer si acum inca nu se putea trezi. Din cand in cand, in mijlocul frazei, dadea ochii peste cap si adormea. Era foarte  infricosator si incepusem sa ma cam sperii. Dar am reusit sa-l fac sa se mai scoale la marginea patului sa manance cateva lingurite de gris cu lapte inainte de ora unu cand i se dadea o cana de lichid proteic si a trebuit sa se ridice iar. Nu am indraznit sa-l sprijin sa mearga putin desi zilele trecute o facuse macar pana la geam. Acum era atat de adormit ca nu ar fi putut nici daca ar fi vrut. Si nici eu nu am avut incredere ca-l pot sprijini, chiar daca e atat de slab si usor. Doamne, e ingrozitor, nu inteleg cum de face fata Elvira? Si sa mai aiba putere si sa-l impulsioneze sa lupte!

Ce bine e acasa, unde problemele sunt atat de mici si usoare in comparatie cu ale lor!

Seara am intrat pe net sa vorbinm cu fetele. Cand a vazut-o pe Dona Michelle a strigat : "mama" si s-a ridicat in picioare in pat sa ajunga la televizorul mare si a mangaiat-o pe ecran. Era atat de fericita ca o vede ca mereu atingea ecranul televizorului sau monitorul calculatorului cand am pus-o sa stea in fata camerei s-o vada si Dona. A fost atat de emotionant iar Dona, pe care rar o vezi emotionata, era aprape cu lacrimi in ochi. La un moment dat Dona a disparut sa-l trezeasca pe Miki si am ramas sa vorbim cu Dora si Vali dar Michelle a devenit nelinistita ca n-o mai vede pe mama ci numai canapeaua goala. Cand a intrat in cadru si Miki s-a linistit si, desi nu facea ceva anume era numai ochi si urechi. Miki era foarte tacut poate inca somnoros, poate de prea mult dor... La sfarsit toata lumea era multumita si, mult timp dupa aceea, Michelle spunea Nona, Miki, Nona, Miki...si arata pe fereastra in noapte. Dar n-a plans dupa ei, n-a fost nefericita, dimpotriva.