WATER-TAXI

Dora e si azi libera si am hotarat sa ne plimbam cu water taxi-ul. Ne luasem si costumele de baie in cazul ca mai avem timp pentru asta dar eu eram prajita tare de ieri si nu prea ma vedeam stand iar la soare.
Dimineata, dupa ce l-am lasat pe Vali la serviciu, am avut o sarcina importanta: sa schimbam uleiul la masina asa ca asteptand pentru asta am mai mers prin magazine si Dora si-a adus aminte ca are de cumparat cadouri pentru doua baby-shower: una pentru o colega a ei si alta pentru a lui Vali. Aici se face o petrecere in cinstea copilului inainte de a se naste acesta si atunci se aduc cadouri pentru viitorul bebelus. Pentru asta am mers foarte departe la un magazin unde isi deschisesera ei lista de preferinte si necesitati, cum se obisniueste pe aici: te uiti la ce-si doresc ei si alegi de pe lista in functie de cati bani ai sau ce preferi. Ce ai cumparat se sterge de pe lista ca urmatorii sa nu cumpere aceleasi lucruri. A luat o sacosa de lucrusoare, cate doua din fiecare, caci ambii bebelusi erau baieti.
Dupa asta ne-am indreptat spre 'Marina', sa luam vaporasul. Acolo ne-am dat intalnire cu Oana, prietena Dorei, ca sa meargem impreuna. 

Intre timp a sunat Irwin si ne-a dat vestea nasoala ca a aparut un nou ofertant care dadea ‘full price’. Nu numai ca nu accepta 52000 dar acum, cu acest ofertant, nici 56000 nu mai era suficient L-am intrebat daca e suficient sa oferim noi 500 in plus dar Irwin a trebuit sa mai intrebe nu stiu pe cine si, dupa un timp a venit cu sfatul sa oferim si noi acelas pret. Asta m-a facut sa cred fie ca Erwin si sefa lui, sau cine l-o fi sfatuit, nu stiu ce vorbesc sau ca e o cacealma la care, constient sau nu, participa si el, ca sa ne faca sa platim cat mai mult. Asta nu mi-a placut deloc: el era angajatul nostru si trebuia sa fie de partea noastra nu a vanzatorului. Vali, cand a aflat la telefon, s-a suparat teribil si si-a varsat nervii pe Dora care la randul ei s-a enervat si uite-asa ziua noastra minunata de plimbare pe ape s-a cam innegrit. Totusi ne-am intalnit cu Oana si ne-am imbarcat.

Eu nu am pierdut ocazia sa fac o multime de poze si pana la urma sa ma bucur destul de mult de frumusetile ce le vedeam. Pe vaporas erau doi "marinari":capitanul care conducea barca si ofitereasa, o doamna destul de sleampata dar eficienta care, mai ales, ne dadea explicatii, dadea bilete, lega barca la mal sau o dezlega si veghea la urcarea si coborarea pasagerilor. Vaporasul avea un circuit cu 13 statii la care acosta si cine voia cobora sa viziteze, dupa care urca in urmatorul vaporas si continua calatoria. Dupa ce ajungea la capatul calatoriei vaporasul pornea inapoi si puteai sa te plimbi asa toata ziua de cei 20 de dolari platiti.

Am vazut  o multime de case ale unor celebritati sau magnati care mai de care mai frumoase si mai bogate unele vechi si valoroase prin istoria lor si oamenilor care le-au locuit altele mai noi si maiestoase, adevarate palate. Fiecare avea un debarcader sau chiar un fel de port particular pentru yahtul din dotare caci, nu-i asa? De ce ai da milioane pe o casa la malul portului de agrement daca nu ai avea si un yaht atasat?

Ne-au aratat si o casa de vanzare. Era la pret redus! Cerusera intai 18 milioane dar o lasasera la16.5!!!
E totusi atat de frustrant sa afli ca unii au proptietati pentru care platesc lunar impozite cat toata suma cu care voiam eu sa cumpar o casa.
Am vazut si blocuri. Aici un apartament costa in jur de un milion si nu e vorba de penthaus.

La capatul cursei am ajuns la un fe de "Hanul Piratilor" unde pirati cu bandane rosii pilotau skijeturi

 La intoarcere am coborat sa vizitam centrul orasului Fort Lauderdale unde am vazut  un Chicago in miniatura: curat, modern, cu bulevarde largi, marginite de blocuri inalte si frumoase.

Cel mai inalt si mai frumos are 42de etaje.













Dar cel mai mult m-a impresionat un pod vechi si ruginit ridicat peste canal si care fusese parte din calea ferata facuta la inceputuri. Podul mobil se ridica sa treaca vapoarele si cobora cand treceau trenurile. Acum era conservat cu grija ca si casa-muzeu Bennet.

Din pacate Irwin ne-a sunat iar si ne-a cerut sa-i dam raspunsul cat mai repede promitandu-ne ca ne da raspunsul vanzatorului pana maine la ora cinci. Asta ne-a stricat iar placerea caci noi nu ne-am putut hotara nici pana seara. Mai ales Vali era foarte hatarat sa se tina tare si eu nu prea mai stiam ce sa vreau.

Eu tot incercam sa-i cer Dorei sa-i spuna lui Irwin ca trecem la celalalt apartament din acelas bloc (mult mai scump dar deja aranjat) dar ea, stresata, nu i-a spus decat cumva in treacat. Eu voiam sa stie ca de fapt mai aveam si alte posibilitati si nu ne poate santaja la nesfarsit. Dora a scris un mail si altei agente care o cam lasase balta doua saptamani si-i raspunsese abia acum. Ideea e ca poate trebuia sa lucram cu mai multi agenti, mai ales ca nu prea mai aveam incredere in Irwin, pe care il credeam daca nu necinstit macar nepriceput. Aceasta agenta a trimis pe mail cinci oferte intre care si apartamentul cu care ne incurcasem cu Irwin. Noi intrasem pe site si mai gasisem o serie pe care i le-am trimis sa ne spuna pentru care putea sa aranjeze vizionari.

Seara Oana ne-a invitat la o pizza facuta de ea, unde ne-am vazut iar cu finii lor, Alex si Simona. La sfarsitul serii ne-a dat si Oana telefonul unei agente cunoscute de ea. Acum avem trei agenti dar nu mai avem zile libere in care sa facem vizite caci cele doua ale Dorei s-au irosit. Pana sambata trebuie sa stam degeaba si atunci, daca ne solicita toti trei?

N-am putut savura cunostinta si prezenta tinerilor lor prieteni din cauza framantarilor legate de casa si e pacat, caci toti sunt foarte draguti si interesanti, inclusiv Erin, sotul Oanei, singurul intrus american intre atatia romani.