Dora imi facuse “check in”-ul
dar nu avusesera cum sa-mi printeze biletele. Asa ca am mers toti la hotel cu
jumatate de ora inainte de program ca sa nu prindem aglomeratia ce se astepta
din cauza proiectatului show aviatic din acea zi. Acolo ea mi-a printat
biletele si ne-am luat la revedere. Eu cu Vali am plecat inapoi spre aeroport.
M-a lasat la poarta caci nu avea voie sa stationeze si eu il asigurasem ca ma
voi descurca, ne-am luat ramas bun si am intrat in terminal. M-am orientat
intr-adevar usor dupa indicatoare si am gasit poarta la care trebuia sa ma
imbarc pentru Charlotte, NC.
Aveam o ora avans si
ma gandeam ce-o sa fac atata timp in picioare caci desi erau multe
scaune, toate erau ocupate sau retinute!?
Dupa un timp am vazut si ca avionul va avea o intarziere de 30 minute.
La gandul ca sunt scaune libere si nu vor sa ma lase sa ma asez si, mai ales
ca am de asteptat asa de mult au inceput
sa ma doara toate: picioarele, coloana,
ba chiar si capul! Noroc de un domn foarte amabil care mi-a oferit locul lui
langa nevasta-sa si a plecat sa se mai miste. Am fost nespus de recunoscatoare
desi ma intreb si acum de ce voi fi fost asa de obosita, ca doar venisem cu
masina nu pe jos la aeroport si inca era dimineata, nu doua noaptea!
Cand domnul s-a intors am
vrut sa-I dau locul inapoi dar au protestat si el si nevasta. Dar nu am avut
timp sa zac caci vecina din dreapta a intrat in vorba cu mine si mi-a solicitat
toti neuronii mei cam ametiti pentru o
conversatie decenta in engleza. De data asta am devenit mai evaziva si nu am mai
dat amanunte concrete despre mine si biografia mea. Intr-un tarziu si doamna
s-a considerat multumita cu cat aflase
si m-a lasat in liniste. Sotia domnului galant citea un roman si era foarte concentrata
la asta.
Am vazut ca multi pasageri
aveau valize mici ca a mea( o luasem pe a Dorei) si vorbeau cu functionara care
le verifica biletul si le eticheta bagajul de mana ca si cum le-ar fi trimis la
cala. M-am gandit sa intreb, ca poate la zborurile interne, unde sunt avioane
mai mici, sunt alte reguli. I-am spus ca doresc sa pastrez valijoara cu mine si
a spus ca e in regula. Ma gandeam ca daca o tin cu mine nu risc sa am emotii ca
n-o mai recuperez.
Incet, incet pana la urma
timpul a trecut si a aterizat si avionul nostru. A trebuit sa asteptam mult si
bine sa acosteze la rampa si sa coboare cei din avion. Intr-un tarziu ne-au
chemat la imbarcare. Am sarit ca arsa sa ma inghesui sa intru printre primii in
avion ca sa am loc si timp sa bag valiza sub scaun dar m-am prins ca erau
chemati pe “zone”. Cand ma uit pe bilet, aveam zona 5, cred ca ultima. Asa ca
desi imi faceam griji ca as putea pierde legatura cu avionul urmator la
Charlotte a trebuit sa astept pana au urcat aproape toti pasagerii inaintea
mea. Cand in sfarsit mi-a venit si mie randul un alt functionar mi-a insfacat
valiza si mi-a etichetat-o sa meraga la cala caci, spunea este loc liber si nu
costa nimic in plus. Pana sa protestez eu faptul era consumat si a trebuit sa ma supun. Inainte sa intru pe
usa avionului un salariat mi-a luat-o si m-am trezit doar cu poseta in care
nici periuta de dinti nu aveam. Doar o
jumatate de senvici pe care mi-l facuse Dora dimineata. Noroc cu ea caci m-am
trezit iar foarte tarziu si am dat in branci sa fiu gata la timp. Si doar le
spusesem sa ma trezeasca daca vad ca nu ies.
Odata instalata intre doua
cucoane pe scaunul avionului am inceput sa numar minutele pana plecam sperand
sa am destul timp pentru urmatorul zbor. Dar parca toate erau pe dos si avionului i-a trebuit
enorm de mult timp pana sa-si ia zborul. Din pacate nu scria pe bilet ora
sosirii ca sa stiu cat timp am si nu retinusem de pe mail. Am ajuns foarte repede
la Charlotte, cred ca intr-o ora, si acolo am reusit sa ma orientez repede ca
sa gasesc poarta de imbarcare. Credeam ca voi avea putin timp sa-mi mananc
senviciul si sa merg si la toaleta dar cand am venit de acolo deja incepuse
imbarcarea. Astia se grabeau!
Asa ca am mancat doar
cateva imbucaturi sperand ca imi vor da ei ceva de mancare in avion. Ca si in
primul ne-au dat doar lichide. In primul am cerul ceai si acum cola. Am pus jena
deoparte si mi-am scos senviciul pe servetelul pe care mi-l dadusera. S-a uitat
stuardeza stramb la mine dar nu mi-a facut observatie si bine a facut caci era
ora trei si eu lesinam de foame. Abia terminam primul senvis pe ziua de azi. Ma
durea capul si am avut si ceva greturi mai ales la urcare si coborare. Asa ca
am ajuns cu zece minute mai devreme incat Dona care era pornita spre aeroport
sa ma preia si se oprise la cumparaturi, a trebuit sa se grabeasca. Din
fericire am reusit sa vorbesc la telefon caci si pentru asta aveam emotii. Ieri
am vrut sa vorbesc cu Vali si in loc sa-mi dea legatura telefonul mi-a facut in
insttructaj cum sa fac sa-mi reumplu creditul. Mai primisem asemenea mesaje si
ieri si alaltaieri dar Dora ieri si Vali
azi mi-au spus ca nu se aplica in cazul meu, e doar reclama. Iar acum eram
stresata ca nu stiam daca pot vorbi pana la urma cu Dona sa-i spun unde sa ma
caute. Aeroportul ala al lor e imens, se merge cu trenul suspendat intre
terminale si numai pentru intern sunt patru. Erau o multime de telefoane
publice pe coridoarele de acolo si aveam fise dar nu si numarul ei daca nu
mi-ar fi mers telefonul. Desi prima data Dona nu mi-a raspuns a intrat casuta
vocala unde i-am lasat mesaj ca am aterizat si astept telefon de la ea caci
s-ar putea sa nu mai pot suna inca o data. Dar pana la urma am reusit sa vorbim
si sa-i spun unde sa ma caute. Ma uitam de zor dupa o masina rosie pe toate
cele trei cai de acces paralele cand m-am auzit strigata. Era cu masina lui
Miki. Am urcat repede si am disparut caci nici pentru asta nu ne lasa o cucoana
negresa in uniforma! Dona a venit cu flori pentru mine, ca asa se obisnuieste
la ei desi mi se pare un obicei tare nepractic. Bineinteles am incercat sa leg
de-o conversatie cu Michelle in masina dar a fost foarte circumspecta.
Dintr-odata a devenit foarte tacuta, daca va puteti imagina una ca asta, si pret
de vre-o douazeci de minute n-a zis nici “pis”. A tacut si a observat. Am oprit
la un magazin alimentar rusesc, sa facem aprovizionarea pentru acasa. Acolo
Dona a pus-o in caruciorul de cumparaturi si ea s-a lasat plimbata cu acesta de
mine. Dona facea achizitiile si noi ne tineam cu caruciorul dupa ea. In acest
timp tot incercam o conversatie cu dumneaiei dar inca nu-mi acorda privilegiul
unui zambet ci doar o atentie incordata. Pana la urma in masina si-a dat drumul
la gungureala si s-a destins. Dona a zis la un moment dat ceva de Miki si ea a
spus “tata”.
Acasa nu s-a lasat deloc
atinsa de mine cand am incercat s-o retin ca o luase iute la picior spre strada
cand noi manvram pungile cu cumparaturi. A fugit de mine dar se uita in urma sa
vada ce fac. Am last-o in bani ei un timp, m-am pupat cu Miki, am facut
conversatie cu el si cu Dona pana cand ea s-a plictisit sa fie data deoparte si
a inceput chipurile sa se joace cu diverse jucarii care produceau muzica si sa
se uite la mine daca sunt atenta la ce face. Am inceput sa-i acord exclamatii
de bucurie si aprobare si apalauze si era foarte multumita. Pana la urma s-a
lamurit ca n-am de gand sa dispar si s-a obisniut cu prezenta mea. Dona mi-a
facut instructajul pe unde a pus diverse lucrusoare pentru ea si, dupa ce au
culcat-o, la ora opt, s-au dus si ei in sfarsit singuri in oras. Macar sa vada
un film.
De peste sase luni nu mai avusesera doua ore numai pentru ei!
No comments:
Post a Comment