PLECAREA

In preziua plecarii au tinut sa-mi faca o surpriza: sa ma duca la restaurant.

Eu déjà gatisem o friptura, o mancarica de conopida drept garnitura si facusem si salata de fructe.

Dar daca ei au avut aceasta placere, m-am imbracat in doi timpi si trei miscari.

Am plecat la un restaurant bulgaresc pe care Miki il descoperise recent.

In fata restaurantului le-am cerut sa-mi faca poza cu Mika. A intrat si masina Donei in poza.

 

Am stat la terasa, unde peste capetele noastre au trecut avioane din minut in minut, daca nu si mai des.

Bineinteles Michelle a avut propriul sau scaun inalt pe care a stat tot timpul intoarsa cu spatele uitandu-se la un grup de tineri si a mancat cu spor paine goala, adica chifla, facand in jur frimituri cat cuprinde. Dar cred ca ospatarita bulgaroaica ce se indragostise de ea nu va fi protestat. Mai greu i-a fost sa inteleaga ce inseamna “a slice of bred” ca nu prea le avea cu engleza.

 

Am mancat bine, ca de obicei a ramas o multime de mancare care s-a luat la pachet si s-a mancat a doua zi, si am plecat acasa. 

Acolo ne astepta operatiunea foarte importanta a facutului de bagaje, la care Dona a preluat conducerea, ca de obicei. A fost nevoie sa arunc o jumatate de valiza de haine vechi de- ale mele, ghete, pantofi, caciula, fular, ca sa imi incapa noile cumparaturi si cadourile. Paltonul l-am luat pe mine, spre stupoarea celorlalti calatori dar sa stiti ca a fost de milioane in avion, ulterior. Si oricum nu mai avea loc.

Am terminat provizoriu treaba destul de repede si am reusit s-o culcam in sfarsit pe Michelle care era foarte dornica sa ne stea in cale simtind ca se intampla ceva important si neintelegand ce.

Deja m-am obisnuit cu situatia si nu mai sufar ca plec. Dar inca nu ma bucur ca ma intorc acasa!

Nu mai simt nimic, decat poate o nerabdare sa se termine odata mai repede totul cu bine.

                                                                                   ***

Ultima zi. Am avut programul obisnuit al fetitei, m-am jucat cu ea si am dragalit-o mult mai mult caci  am avut timp destul: nu am mai fost la plimbare si nu am mai gatit. I-am facut o multime de poze cu poznele pe care le face ea in mod obisnuit dar m-au lasat bateriile la momentul cheie cand voiam sa-i fac o poza porno in funduletul gol langa “jamper”.

 

Am pozat-o si cand studia geamantanul meu, ca sa-i arat lui Gabi cat a crescut de cand o pusese ea in geamantan, unde se lafaia. Acum n-ar mai fi intrat.

Apoi, fiindaca era obosita a venit ora de culcare. M-am gandit s-o pozez in pozitita asta de fachir. Era tare obosita si nu voia sa se intinda , statea in fundulet cu o jucarie in mana cand, pe neasteptate, s-a prabusit cu capul in poale si asa a dormit. Nici blizul aparatului de fotografiat n-a mai trezit-o.

 

De dimineata Miki mi-a multumit din suflet pentru ajutor dar eu i-am spus ca a fost privilegiul meu si eu le multumesc ca mi l-au oferit. Eu chiar  asa simt.

 Miki a spus ca incearca sa vina si el devreme acasa sa ma conduca la aeroport.  Plecarea e la 8.05 seara, ceea ce a fost convenabil pentru Dona care nu si-a pierdut o zi de serviciu cu asta. Totusi a venit mult mai devreme si am mai rearanjat bagajele caci uitasem la baie o multime de cosmetice pe care mi le daduse ea. Am mai vorbit, am mai pus tara la cale si ne-am imbarcat in masina. Tocmai venea si Miki. Dona a condus nebuneste de teama sa nu intarziem caci, desi nu era tarziu, era ora de varf si i-a fost teama de vreun ambuteiaj.

Am ajuns la biroul de imbarcare unde functionara a preluat geamantanul si a facut conversatie cu Mika pe care nu mai inceta s-o admire.

Apoi ne-am luat la revedere, ne-am pupat de doua ori cu fiecare si am plecat, intorcandu-ma sa-i vad cum fac cu mana si asteptand sa dispar in strafundurile aeroportului.