ACASA

Prima impresie a fost de bine: totul stralucea de curatenie, totul era la locul lui, pe paturi cuverturi noi si frumoase ici si colo mici schimbari si imbunatatiri. Parca imi parea rau sa desfac valizele sa fac dezordine. Problemea a aparut cand am constatat ca nu mai aveam unde-mi pune lucrurile. Nu mai aveam o camera a mea de unde avusesem doua. Dormitorul mic, in care mai si dormeam dar mai ales lucram, a devenit biroul lui iar camera Dorei, unde dormeam eu, acum e a lui. Sifonierul Dorei e plin de hainele si lucrurile lasate de ea si celalat e blocat cu o ditamai centrala de calcat pe un scaunel si, oricum, contine costumele si camasile lui. A ramas liber patul lui cu “baldachin” dar dulapul e arhiplin cu lucrurile lui.

Am deci o problema sa-mi fac loc in propria casa si inca nu am solutii. Deocamdata am golit sifonierul Dorei si mi-am pus lucrurile, cum ar veni la el in camera si dorm in fostul lui pat in fosta lui camera.

Trebuie sa invartim multe pe aici sa-mi fac loc. Mai vedem!

Deocamdata, intrucat nu aveam in casa decat patru rosii si patru feluri de branza am purces la cumparaturi.

Cand sa platesc, acum e randul meu sa scot bani pentru toate cele in casa, m-a asigurat Doru, la casa de la supermarket nu-mi primeste niciunul dintre carduri. Am intrat in panica fiindca cel putin pe unul trebuia sa intre pensia si, fiindca nu semnasem de primire pentru talon sase luni era de asteptat sa-mi fi sistat-o.  Dar era weekend, cine ma mai putea ajuta cu ceva pana luni?

Trebuia mers la banca si intrebat daca are ceva cardul si apoi la casa de pensii sa demonstrez ca nu am murit si ca merit in continuare pensia aceea. Deci nici vorba de mers la nunta la Campulung. Nu mai vorbesc ca  imi era cand somn cand ameteala si as fi dormit toata dimineata dar noaptea abia la ora doua am reusit sa gasesc un diazepam si sa adorm.  Am ascultat concertul cainilor de cartier pana s-au culcat si ei, apoi blandul zumzet de tantari.

                                                                        ***

Duminica am avut program administrativ. Am mai frecat putin bucataria caci eram obisnuita cu curatenia de farmacie de la Dona (care a declarat ca arunca vasele in care am gatit eu sase luni ca prea se uzasera desi sunt de inox si-si facea planul sa cheme pe cineva specializat in curatenie sa-i scoata la lumina aragazul).

Deci am spalat dulapurile, peretii de faianta si vasele, acestea fiind pline de detergent pe baza de soda caci Doru a crezut ca asa se dezinfecteaza si nu prea le-a mai clatit, ce conteza ca soda e nociva. In plus mirosea ceva a stricat in dulapul din bucatarie si trebuia sa gasesc si sa inlatur sursa.

Noroc ca gatisem ieri din plin, caci cumparase o multime de carnuri, carnati, mici, un peste, etc si trebuiau gatite pana sa se strice. Asa ca pentru prima zi, ieri, am avut foc continuu, chiar foc, caci bucataria era scaldata din plin de soarele fierbinte, iar amarata aia de hota care mai bazaia cand am plecat, a aruncat-o el demult si nu a inlocuit-o inca.

Dar am avut satisfactia sa-mi multumeasca fericit ca mai mananca si el altceva decat rosii cu branza caci, cand a vazut cum e sa speli aragazul si atatea vase dupa ce gatesti s-a reprofilat pe cele de mai sus.

Totusi nu a mintit cateva zile inainte de a veni eu, cand mi-a  povestit pe skype cum tocmai facuse el o ciorba. Stiu pentru ca, dupa doua zile de cautare am gasit oala de presiune cu capacul neetansat, cu resturi de ciorba, care erau sursa mirosului pestilential din dulap.

Dupaamiaza as fi mers la plimbare, mai ales as fi mers in vizita la Passi, pentru care aveam de la Dona un mic cadou-amintire si careia trebuia sa-i ducem ochelarii ce si i-a uitat in masina lui Doru de curand.

In general m-am invatat de la Dona sa merg mult, bine ca acolo aveam un motiv serios: plimb copilul!

Dar ma invatasem cu miscarea si tare m-as fi plimbat acum, dar nu am fost in stare sa-l urnesc. Seara, m-a ajuns oboseala dar s-a inviorat el , nu pentru plimbare ci pentru tot felul de probleme de rezolvat si intrebari si facturi si atatea chestii plicticoase, pentru care nu aveam deloc energie si avant la ora aceea. Totusi a fost remarcabil faptul ca simbata am vazut pe HBO primul film din ultimile sase luni si, duminica, pe Descovery un documentar extraordinar si infricosator despre parcul Yellowstone.

Nici acum nu simt nevoia sa ma uit la televizor dar cand o voi simti nu stiu la ce ma voi uita caci celelalte doua sunt deconectate, singurul care merge e la el in camera.

                                                                                ***

Luni m-a luat in turneu pe la firme , cu treaba. Cu ocazia asta mi-am reinnoit contractul de serviciu la Terra, firma la care eram inainte angajata, m-am vazut cu vechii colaboratori si, mai ales, am vazut noul restaurant de pe Aleea Privighetorilor (tot al patronilor de la Terra) de care ne ocupam pe domeniul nostru, ati ghicit, tot noi!

Aveau sedinta, asa ca am avut timp sa-l vizitam in tihna, inclusiv bucataria pana la ultima debara, caci Doru trebuia sa faca evaluarea riscurilor, dar si sa mancam o pizza si un tiramisu si sa bem doua  limonade, tratatia dragutei noastra sefe.

Am venit acasa cu masina plina de fise si documentatie de rezolvat. Ca la restaurantele din Chicago, ce-i prea mult imi taie apetitul dar nu ma intreaba pe mine nimeni daca am chef de munca.

Din pacate nu-mi mai merge ca lumea alimentatorul la laptop: are un contact imperfect si nu merge decat uneori, doar Doru a reusit sa-l convinga de  doua ori dar daca l-am miscat s-a incapatanat sa faca pe mortul doua zile. Asa ca, desi imi facusem temele si-mi scrisesem “memoriile” nu am putut definitiva, pune pozele si trimite pana joi.

Despre prima iesire la “plimbare pe strada” maine, cand voi avea aparatul de facut poze sa si ilustrez, caci poate unii, de pe alte meleaguri, nu ma vor crede pe cuvant.