FLORI

La un moment dat, cand urma sa primeasca musafiri si sa inaugureze noul lor gratar, Miki a cumparat, la cererea Donei, niste flori: ghiveciul mare de atarnat in cui si o multime de ghivece mici si foarte mici, de toate felurile, nepreastiind ce sa aleaga. Au un suport metalic  in forma de tricicleta pe care trebuia sa puna doua ghivece. Eu am pus toate cele sase muscate intr-un ghiveci mai mare, in celalat erau gura leului iar craitele (cate opt intr-o caserola, sase caserole intr-o ladita) le-am plantat in semicerc in jurul pomului din fata terasei. 

De ziua Donei, nestiind ce cadou sa-i fac i-am spus ca vreau sa-i cumpar flori pentru gradina. Observasem ce bucuroasa era de niste bieti bujori firavi si de micul lor liliac care facuse exact doua flori al doilea an de “rodire” si m-am gandit ca cele mai potrivite ar fi hortensiile, flori bogate, perene, mari si vizibile in gradina.
Problema a fost ca nu aveam cu ce sa le car. Am fost in recunoastere la "Home Depot" si am vazut ce vreau, dar nu i-am cerut lui Miki ajutorul caci el vine mereu foarte tarziu acasa si apoi nu voiam sa cumpere el singur caci ar fi platit el si nici nu mai aveam bucuria alegerii.
Am crezut ca vom putea merge in weekend cu Dona dar uitasem ca ei planuisera sa-l petreaca in doi la o statiune in Wisconsin. M-am dus iar la magazin sa intreb daca au serviciu de livrare la domiciliu: au, dar costa mai mult ca florile, e destinat pentru copaci sau cantitati mari, care sa justifice pretul.
Pana la urma am asteptat sa se intoarca ei si Dona a fost destul de dezamagita ca nu a primit cadouri, mai ales ca nici Miki nu-i adusese pantofii comandati prin internet, ca-i uitase la birou.
 Imediat dupa weekend, luni, i-am telefonat Donei la seviciu si i-am dat intalnire la "Home Depot" unde m-am dus cu Mika si caruciorul, ca si datile trecute, pret de jumatate de ora per pedes.
Am ales de acolo doua hortensii foarte bogate, roz, pe care abia le-am putut baga in masina. Nu trebuie uitat ca scaunelul Michellei ocupa un loc intreg.

Ghivecele erau atat de mari ca abia le puteam manipula sa le incarc in carutul de magazin si apoi in masina. Le-am bagat pe fiecare in pungi mari de plastic sa nu murdareasca masina si am pus una in fata, pe locul mortului. Pe a doua a trebuit s-o tin la mine pe bancheta intre picioare si nu prea ma mai vedeam de ea. Noroc ca drumul -cu masina- nu a mai durat tot jumatate de ora. A doua zi am plantat una din ele la radacina copacului din fata dar nu am putut face o groapa destul de mare din cauza radacinilor copacului. Pentru a doua am asteptat sa ma mai gandesc si sa ma sfatuiesc si cu Dona. Urmatoarea zi am scos-o pe prima si le-am pus pe amandoua in pozitia in care sunt acum si pare ca e destul de bine.

Mai rau e ca ele s-au dezvoltat inghesuite intre altele si au ramurile cam lungi si se lasa cu florile pe pamant dar si asa sunt superbe. Sper ca la anu' vor creste cum trebuie si ca vor fi la fel de bogate. Acum au trecut trei saptamani si, desi am mai taiat din cele care s-au trecut, tot mai sunt frumoase si proaspete si par sa mai reziste inca macar doua saptamani. Daca nu erau atat de rascoapte cred ca durau doua luni ceea ce e formidabil pentru niste flori. Inca mai au cateva inflorescente-boboci, care vor fi frumoase mai tarziu.

Intr-un cuvant  sunt mandra de achizita mea si le ud zilnic. O singura data am uitat, intr-o zi de mare canicula, cand nu indrazneam sa ies din casa de cald si, cand le-am observat, erau parca oparite. Le-am udat totusi, crezand ca atata le-a fost, dar in curand se inviorasera aproape toate. Am mai taiat si aruncat cateva prea trecute si am mai pus in vaza patru, care erau prea inghesuite in altele, si tot au ramas atatea!
In plus, tot atunci am mai luat si inca o ladita de craite pentru a termina rondul circular pe care il incepusem cu cele ale lui Miki.

Mi-am descoperit talente de gradinar si imi place. Dupa ce prima zi mi-am murdarit unghiile si m-am facut ca o tarancuta incat a trebuit sa le tai.Acum  m-am invatat sa lucrez cu manusi din cele subtiri, de menaj.

                                                  *
Din pacate se pare ca Dona nu a cazut pe spate ce cadou nemaipomenit i-am luat, in schimb vecina de la etaj ma felicita de cate ori ma prinde la vorba. M-a asigurat ca si prietenele ei i-au telefonat ca sa-i spuna ce mult le admira!!!

Asa ca uita-te si tu si spune, nu e frumos?

Din casa se vede asa:

Mi-ar  mai placea sa cumpar, tot pentru locul de sub copaci dar in partea opusa, niste crini galbeni, sunt foarte prezenti pe aici. Dar la magazin sunt niste plantute firave, probabil ca trebuie sa le astepti niste ani sa se faca asa bogati.

Si nu am atatia bani sa cumpar foarte multi sa-i pun des. Mai cumpara si ea cand o dori!

  
Poate in poze nu se vede cine stie ce, dar dimineata, in lumina soarelui sclipind in roua de pe iarba si frunze, efectul e minunat!
E minunat sa-ti bei cafeaua pe balansoar uitandu-te ele.

Iar Michelle doarme foarte bine la umbra, printre ele.