COCORUL

Zilele trecute am pornit cu Michelle la plimbare prin cartier. Aleile umbrite ne imbie la drum

Am facut, ca de obicei un lung tur de forta. Eram obosita si déjà cam  incalzita. M-am gandit sa facem un  popas langa lacul cu trei fantani  arteziene care m-a extaziat acum doi ani.

Acolo sunt alei si banci unde deseori stam ca sa se mai miste si ea afara din carucior si sa ma odihnesc eu.

Cand ne-am apropiat am vazut la marginea apei o pasare eleganta, cu picioare, gat si cioc lungi.

 M-am apropiat cu multe precautii sa n-o sperii si am fotografiat-o.

Am mai pozat lacul si din alt unghi, dar nu prea se mai vedea cocorul. 

In schimb se vede privelistea minunata, nu-i asa?

M-am temut degeaba ca se sperie de mine, nici nu s-a sinchisit dar cand i-a venit cheful si-a luat zborul si a traversat lacul chiar prin fata noastra. Abia am avut timp sa-l fotografiez.

Acolo ne duceam si noi, asa ca am putut sa-l urmarim dupa ce ne-am instalat comod pe banca.

El statea cu picioarele in apa si urmarea ce se petrece acolo. Se pare ca nu fara de folos caci deodata s-a repezit cu capul in apa si in secunda urmatoare era cu un ditamai pestele in cioc.

Din pacate totul a fost pe neasteptate si nu am avut timp sa scot aparatul sa-l pozez. Pana m-am dumirit il si inghitise chiar daca se cam luptase sa-l bage pe gat.

Apoi, multumit, si-a luat iar zborul, de data asta parasind lacul. Doar mai sunt atatea lacuri fiecare cu pestii lor. De aici si-a luat birul pe ziua de azi!