In sfarsit a
venit ziua sosirii fetelor cu avionul. Am fost si la aeroport sa le intampinam si
ca Doru sa faca cunostinta cu Mika. A
fost impresionat cat de micuta si finuta este. Bineinteles ca a fost
circumspecta vazand atata lume si nu s-a dat jos din bratele matusicai Ruxi. Au
calatorit nesperat de bine si a avut un succes teribil la stuardeze care s-au
inghesuit sa se pozeze cu ea.
Pana cand ei au inghesuit nenumaratele valize si
bagaje in cele doua masini cu care venisera,
Doru a intrat in masina in care era deja instalata ea, in car-seat. Nu
stiu ce i-a spus si ce i-a facut dar dupa ceva timp a iesit si le-a spus ca
"hai, ca plange fata". Ne-am luat la revedere si am plecat acasa cu
promsisiunea ca le facem o vizita in weekend. Nu imediat ci peste zece zile,
caci trebuia sa le lasam timp sa se acomodeze si ei. Ruxi a mai stat impreuna
cu iubitul ei cateva zile la Campina si
a facat mai usoara tranzitia si pentru fata si pentru parinti.
Cand am ajuns
noi, dupa zece zile, deja Costel era tati, Gabi era mami si Michelle era stapana
absoluta a intregii case.
Noi i-am dus doua galeti de piese lego si un mare catel
de blana care nu prea au impresionat-o caci casa era deja plina de lego si de tot
ce vrei. Costel era de departe favoritul ei,el ii face baie si tot el ii schimba scutecele
stand in genunchi direct pe covor. Doru s-a tavalit si el pe covor sa se joace
cu ea lego. Apoi am plecat la plimbare in parculet: noi doi, Costel si
printesa. Gabi, ca o gospodina ce se respecta, a ramas la cratita, ca asa e viata, nedreapta!
Am stat
intr-un parculet foarte dragut care avea si o mica sectiune speciala pentru
copii atat de mici. S-a simtit minunat acolo si vazand niste copiii cu carturi
a pus si ea mana pe o tricicleta frumos colorata, de plastic si s-a plimbat de
zor in stilul Flinstone: impingand-o cu picioarele pe pamant. Am facut poze iar
Doru s-a minunat cat de multe intelege mititica, chiar daca nu prea poate sa
vorbeasca. Dar daca o intrebi daca vrea una sau alta stie precis ce vrea si
spune hotarat da sau nu. La dus a impins caruciorul Doru, de drag. La
intoarcere a dus-o cu carutul Costel si ea ii lua din cand in cand mana si i-o
pupa cu foc, lung si apasat. Am avut noroc de o vreme splendida calda si
insorita si a fost o placere toata ziua.
Toata luna am fost foarte aglomerati
cu lucrul si am dat branci sa terminam pana pe 25 cand urma s-o preluam.
Inainte de asta insa am mai fost odata in urmatorul weekend in vizita tot in
ideea ca sa se obisnuiasca copilul cu noi sa nu o stresam cand o preluam. De
data asta am stat in casa cele trei ore petrecute impreuna si nu ne-am dat
seama cum au trecut. Din pacate nu am putut descarca primele poze de pe telefon
si, le-am si pierdut din cauza unei manevre gresite. Sper ca de data asta sa le
pot descarca desi pozele facute in casa nu mai erau asa de frumoase. Erau insa "documente"
care atestau cum se distreaza Doru cu Michelle. Inca nu au ajuns la intimitati
ca de pilda sa-l lase s-o ia in brate, nicidecum sa-l pupe ca pe Costel, dar i-a
cerut totusi s-o ajute sa se urce in pat ceea ce a fost un progres. Weekendul
urmator am tras chiulul ca era mult de lucru si avea si un eveniment de
cercetat dar am stabilit ca la mutare vor veni si ei cu noi intai ca sa nu se
trezeasca copilul in necunoscut si sa se streseze si, apoi, sa ne ajute sa
caram atatea bagaje caci Opelul nostru era inca la service.
No comments:
Post a Comment