LIONS GATE

Ieri m-am plimbat cu Michelle prin cartierul mai select si mai nou numit Lions gate.

Are case mult mai mari si frumoase, cu gradinita si pajiste in fata si cu gradina in spate, unele chiar cu piscina, altele cu dotari minunate de joaca pentru copii.

Nu stiu cate familii intra in casele astea dar au garaje pentru sase sau opt masini.

Mai fusesesem odata pe aici dar nu vizitasem prea mult caci obosisem prea repede. Acum insa am venit direct aici si am luat-o metodic.

Intai si intai ne-a prins ploaia. O ploaie hotarata, cu un vant zdravan. M-am bucurat ca luasem umbrela caci Dona imi spusese ca, dupa prognoza, va ploua. Dar vantul mi-a dat peste cap umbrela de cateva ori. Din fericire ploaia si-a epuizat forta repede si noi am putut continua expeditia.

Am vrut sa vad lacul din spatele sirului de case. Am descoperit repede o poteca asfaltata care ducea la lac si-l inconjura. Am admirat lacul cu cele doua arteziene si un mic pod si casele ce-l priveau de jur imprejur si-i aratau curtea din spate cu ce avea fiecare de aratat: ba o pajiste, ba o piscina, o casuta cu tobogan si leagane pentru pici, terase, chioscuri si  gratare… 

Era cer acoperit de aceea pozele nu au iesit stralucitoare. In plus, malul lacului, de altfel cam plin de alge era  napadit de buruieni acum arse si nu avea un aspect atat de elegant si curat, pana la steril, precum intreg cartierul. Dar din loc in loc erau placute indicatoare care spuneau  ca acolo e vegetatie nativa, nu care cumva s-o strici.Au un adevarat cult pentru natural si, daca aici nu parea sa se potriveasca malurile arse cu casele noi si fatoase, poate ca odata cu cresterea vegetatiei privelistea va fi alta. Sau poate ca inca nu s-a terminat amenajarea locului.

La un moment dat am gasit un loc de odihna cu banci unde am facut o escala caci Michelle era satula de stat tolanita si voia sa se ridice iar eu abia asteptam sa ma asez un pic. Am ridicat-o in piciorute si am pus-o spre spatarul gaurit iar ea s-a tinut de scaun si a privit fascinata si mandra de sine spre minunata pajiste ce se afla in spatele nostru si care nu era altceva decat un splendid teren de golf. Dar sa lasam pozele sa vorbeasca!

Aici era un alt lacusor cu “vegetatie nativa, ai grija sa nu o strici”, unde iar am facut un popas. Pare chiar frumos nu? Michelle nu prea a fost sensibila la frumusetea lacului ca era ocupata sa doarma.

Imi pare rau ca nu am pozat si casa din spatele nostru ca era un spectacol dar mi-e teama sa nu le displaca fotografiatul caselor lor. Dona nu crede   ca as putea avea probleme. Data viitoare am sa indraznesc  mai mult.

Am avut ghinion si cu aparatul de foto  care s-a blocat. 

 Acasa Dona i-a descoperit hiba: nu se mai deschidea destul diafragma. Si-a dat drumul cand a fortat-o putin Dona cu degetul.

Am sa mai merg pe acolo si am sa mai pozez case si gradini ca tare-s frumoase!