POZE

Unele dimineti  ca cea de ieri sunt minunate. Soarele straluceste reflectandu-se pe frunzele tufisurilor din fereastra si pe roua de pe iarba. Desi sunt 5-6 grade afara! Poate am mai spus ce priveliste minunata au din casa. In orice caz, cand am descris prima data casa lor am uitat acest aspect esential: ce vezi uitandu-te pe fereastra! De aceea m-am gandit sa fac si poze.

Dupaamiaza ne-am jucat, eu cu Dona, de-a papusile, 

imbracand-o pe asta mica si pozand-o. De unde restul pozelor. 

 

Se pare ca e foarte fericita la oglinda!

 

 Si cu mine acum! 

PLEACA DORA!

Azi am fost mai sedentari. Doar eu am iesit cu Michelle la plimbare dar am stat putin caci bura-ploaua, batea vantul si mi-au inghetat mainile in manusi. Erau cam cinci grade si eu in palton. Alaltaieri mi-era cald cu rochie decoltata de vara!
Ceilalti au stat de vorba, au dat/primit sfaturi etc. Apoi ne-am dus cu totii la restaurantul chinezesc unde mai fusesem si cu tine, ca sa luam pranzul si i-am condus cu totii  la aeroport. Nu au vrut sa ne lase sa-i asteptam sa se imbarce. Erau atat de frumosi si siguri pe ei! Ne vor telefona pe la ora zece cand vor ajunge la Miami

                                                        ***
Ma gandeam ieri ca cine stie cand o voi mai vedea pe Dora, si am pupat-o dragastos. Dona se uita cam geloasa la mine. 
Eram in vizita la prietena ei bulgaroaica ce serba implinirea unui an al fetitei sale. Cu ocazia asta am vazut si un apartament normal intr-un cartier mai modest de blocuri. Aveau multi copii in vizita iar parintii, mai ales bulgari, oameni draguti si parca mai ca noi. Era si poloneza cu familia si au facut poza: cele trei "fete Meriotte", fiecare cu copilul in brate. Poloneza are un baietel de 15 luni care tocmai incepuse sa mearga si era teribil de nostim miscand sacadat piciorutele grasute ca un robotel si zvacnind energic din popou.
Seara, acasa i-am spus Donei la ce ma gandeam cand o pupam pe Dora si se pare ca a impresionat-o. 
In orice caz au aranjat deja vacanta de craciun la Miami si serbarea primei aniversari a Michellei acolo. Si zicea ca trebuie sa venim si noi, asa ca sa nu  mai ma plang.
Asta a fost, Dora si-a luat si ea zborul, sa fie cu noroc.

                                                           ***
Nu am putut lua legatura cu Doru sa-i povestesc, caci mi s-a dereglat calculatorul: dadea mesaj ca nu am instalat skype-ul. L-am resetat si atunci mi-a disparut de tot iconita lui. Pana l-a dres Miki si am reusit sa ma asez la calculator a disparut el. E uneori dificil de luat legatura pe skype caci fie doarme Mika si nu pot vorbi sau pun sonorul pe "mute" si-l uit asa, fie doarme el. Am s-o culc in dormitorul lor peste zi, caci prea ma blocheaza. 

Am dormit trei nopti cu ea in living si, cu ocazia asta, Dona si Miki au putut sa se odihneasca in sfarsit! In schimb eu sunt cam daramata, mai ales din pricina ultimei nopti. Cred ca diseara nu o voi mai auzi si maine vor merge ei nedormiti la lucru. Ma rog, fiecare cu calvarul lui.

VINE DORA!

Iata ca, la sapte ani dupa Dona, si mezina noastra, Dora, ia calea emigrantului in America. Ciudata viata asta si ciclica!

A ramas Doru singur-singurel in cuib!

Am pregatit pentru Dora si sotul ei,Vali, camera in care dormisem eu. Am facut curatenie, le-am facut loc in sifonier, am spalat cuvertura care lasa scame, am uscat-o si am pieptanat-o, aruncand o cantitate impresionanta de puf adunat in ghemotoace. Si asta numai de pe o parte! E paturica cea noua, cumparata de Dona pentru mine, cand m-am plans ca mi-e prea cald cu pilota. 

Am imbracat patul cu cearceafurii noi, am aspirat, am facut ordine in camera lor si in toata casa. Apoi m-am apucat de gatit: ciorba de perisoare si friptura de pui cu cartofi la cuptor. Ca desert aveam déjà salata de fructe. 
Mai greu a fost cu Michelle, foarte nemultumita ca nu-i acord atentie. Asa ca am adus in bucatarie leganutul ei si am pus-o sa ma asiste.  La un moment dat am culcat-o si sa mai scap de grija ei si fiindca era obosita, dar nu a dormit destul ca sa-mi termin treaba in liniste. 

Cert e ca pe la patru eram gata de primit musafiri. Dar acestia nu dadeau nici un semn de viata. Dona nu  raspundea la telefon, Doru nu raspundea pe Skype sa-mi confirme ca au plecat (stiam de prognoze cu grindina la Bucuresti)

Incepusem sa ma impacientez iar Mika era de nestapanit. Cand sa reusesc totusi s-o adorm putin, au venit, in sfarsit! Gata cu somnul!

Inca din usa amandoi s-au repezit extaziati la Michelle. Atat i-a trebuit acesteia: a pus buza jos si a inceput sa urle. Abia am linistit-o si se uita din cand in cand circumspecta la noii veniti, nu care cumva s-o atace iar. 

Dona a incercat conform obiceiului s-o adoarma, dar fara success, doar pierdere de timp. 

Intre timp eu am pus masa, caci calatorii cam suferisera de foame pe drum. Compania LOT, cu care au calatorit, le-a dat mancare foarte putina si, in plus, au avut de asteptat- epuizant-  sapte ore la Varsovia. Asa ca, intarziind avionul, Dona a reusit sa ajunga la timp sa-i ia dupa ce a terminat un interviu pentru un job. Ne-am asezat la masa si, intrucat Mika nu a vrut sa adoarma si plangea de mama focului, am adus-o si pe ea la masa. Am stat de vorba, ne-am distrat pe seama fetitei, am mancat, am baut bere si suc, ne-am simtit bine. Vali a disparut la un moment dat si a adormit. Miki nu sosise, era cu masina la mecanic, in Wisconsin, a venit pe la unsprezece. Intre timp Michelle a adormit  in sfarsit, Vali s-a trezit fresh iar Dora s-a retras rapusa de somn. Cand a venit Miki a stat de vorba cu Vali si am vazut ca sunt  foarte compatibili.

Eu am dormit in living pe canapea langa Mika. Spre deosebire de noptile trecute acum a fost cuminte si a dormit aproape tot timpul. 
Dimineata, incepand cu ora cinci, Dora si Vali au inceput sa misune prin casa. Dona avea un alt interviu in downtown la ora noua si i-a invitat si pe ei sa vada Vali orasul. Am stat la masa impreuna cu Michelle, care acum era teribil de fericita si vesela. Apoi ei au plecat si eu cu fetita ne-am dus la plimbare pentru ca sa nu ne mai prinda caldura mare afara. Ne-am facut apoi programul nostru obisnuit asteptandu-i pe Dona, Dora si Vali. Cand au venit Michelle  bineinteles dormea dar curand s-a trezit si a devenit foarte prietenoasa cu familia Toma, dupa cum se vede in poze. Dora a luat lectii de babysitting pentru ca pustoaica a facut caca in bratele ei si a  trebuit schimbata de tot si spalata. Apoi a vrut sa se joace, apoi sa manance…

PRIMAVARA LA SCHAUMBURG

De vreo doua saptamani primavara s-a instalat cu adevarat aici. Majoritatea copacilor au infrunzit si inflorit. Magnolia alba s-a scuturat de mult in liniste, discreta cum e si floarea. Acum magnolia roz e in plina explozie florala , tufele de forsitia de asemenea, lalele de toate culorile, zambilele, narcisele…

Dar mai ales copacii s-au umplut de floare. Toata strada e plina de ei si nu te saturi sa-i privesti (ca de mirosit nu stiu s-o faca)

Am pozat copacii inainte de 1 mai, cand abia incepeau sa infloreasca, iar acum, peste zece zile, abia incep sa scuture floarea. E drept ca a fost mai racoare dar chiar si asa e o performanta cat de mult tin.

Timpul se incalzeste incet-incet si soarele, uneori cu dinti, te face, vorba lui Toparceanu, sa-ti “lasi balta toate interesele” si sa sorbi frumusetea vietii



Si viata pare mai frumoasa cand filmezi ca mine flori!

Sau pajisti instelate cu papadii

 Sau iarba rasarind

Sau o “maimutica” dormind la soare!

LIONS GATE

Ieri m-am plimbat cu Michelle prin cartierul mai select si mai nou numit Lions gate.

Are case mult mai mari si frumoase, cu gradinita si pajiste in fata si cu gradina in spate, unele chiar cu piscina, altele cu dotari minunate de joaca pentru copii.

Nu stiu cate familii intra in casele astea dar au garaje pentru sase sau opt masini.

Mai fusesesem odata pe aici dar nu vizitasem prea mult caci obosisem prea repede. Acum insa am venit direct aici si am luat-o metodic.

Intai si intai ne-a prins ploaia. O ploaie hotarata, cu un vant zdravan. M-am bucurat ca luasem umbrela caci Dona imi spusese ca, dupa prognoza, va ploua. Dar vantul mi-a dat peste cap umbrela de cateva ori. Din fericire ploaia si-a epuizat forta repede si noi am putut continua expeditia.

Am vrut sa vad lacul din spatele sirului de case. Am descoperit repede o poteca asfaltata care ducea la lac si-l inconjura. Am admirat lacul cu cele doua arteziene si un mic pod si casele ce-l priveau de jur imprejur si-i aratau curtea din spate cu ce avea fiecare de aratat: ba o pajiste, ba o piscina, o casuta cu tobogan si leagane pentru pici, terase, chioscuri si  gratare… 

Era cer acoperit de aceea pozele nu au iesit stralucitoare. In plus, malul lacului, de altfel cam plin de alge era  napadit de buruieni acum arse si nu avea un aspect atat de elegant si curat, pana la steril, precum intreg cartierul. Dar din loc in loc erau placute indicatoare care spuneau  ca acolo e vegetatie nativa, nu care cumva s-o strici.Au un adevarat cult pentru natural si, daca aici nu parea sa se potriveasca malurile arse cu casele noi si fatoase, poate ca odata cu cresterea vegetatiei privelistea va fi alta. Sau poate ca inca nu s-a terminat amenajarea locului.

La un moment dat am gasit un loc de odihna cu banci unde am facut o escala caci Michelle era satula de stat tolanita si voia sa se ridice iar eu abia asteptam sa ma asez un pic. Am ridicat-o in piciorute si am pus-o spre spatarul gaurit iar ea s-a tinut de scaun si a privit fascinata si mandra de sine spre minunata pajiste ce se afla in spatele nostru si care nu era altceva decat un splendid teren de golf. Dar sa lasam pozele sa vorbeasca!

Aici era un alt lacusor cu “vegetatie nativa, ai grija sa nu o strici”, unde iar am facut un popas. Pare chiar frumos nu? Michelle nu prea a fost sensibila la frumusetea lacului ca era ocupata sa doarma.

Imi pare rau ca nu am pozat si casa din spatele nostru ca era un spectacol dar mi-e teama sa nu le displaca fotografiatul caselor lor. Dona nu crede   ca as putea avea probleme. Data viitoare am sa indraznesc  mai mult.

Am avut ghinion si cu aparatul de foto  care s-a blocat. 

 Acasa Dona i-a descoperit hiba: nu se mai deschidea destul diafragma. Si-a dat drumul cand a fortat-o putin Dona cu degetul.

Am sa mai merg pe acolo si am sa mai pozez case si gradini ca tare-s frumoase! 

CANICULA MARE!

  Am observat ca pare foarte cald afara si, verificand termometrul, ca sa stiu cum o imbrac pe Michelle, am vazut ca era mai cald afara decat in casa, unde functioneaza aerul conditionat. De fapt bazaie tot timpul ceva in casa. Se mai opreste si o ia de la cap dar nu stii daca baga aer cald sau rece decat daca stai la suflatori sa simti. 

Deci m-am uitat la termometru si, vazand ca afara e cald, am hotarat sa iesim pe terasa pana se face timpul de plimbare. Nu stiam ca n-o sa mai plecam deloc azi.

Am imbracat-o cu costumas de vara cu manecute scurte si piciorutele goale, doar cu ciorapei: o dulceata de costumas. I-am pus ochelarii de soare cei noi si i-am scos leaganul personal caci pe balansoarul pentru oameni mari nu poate sa stea in poponet, se pravale in nas sau intr-o rana.

Cand am vazut-o ce frumusica e am inceput sa-i fac poze.

Eu m-am distrat de minune, ea mai putin, caci dupa un timp am observant ca elasticul manecutei o strangea de i-a lasat urme. 

I-a ramas déjà mic costumasul!

 La un moment dat a trebuit sa o schimb in ceva si mai dezbracat si am gasit un costumas fara manecii. Am renuntat si la ciorapi. Se parea ca e destul de confortabil asa. 

Tot schimband toaletele si pozand, mititica s-a prea incins si a devenit nervoasa. Am dus-o inapoi in casa, caci intr-adevar era sufocant afara si i-am dat un biberon de apa s-o rehidratez.

Abia dupa aceea , ca dupa un mare supliciu, s-a calmat. 

 

A meritat supliciul, macar pentru poza asta atat de nostima, care ma face sa izbucnesc in ras de cate ori o vad! Deh, arta cere sacrificii!

Am asteptat sa se mai racoreasca pentru a iesi la plimbarea zilnica dar aproape s-a facut seara si tot prea cald era. Asa ca nu m-a indemnat inima sa plec in expeditie cand in casa era atat de placut!