Thursday, November 20, 2014

LA LAC

Azi s-a incalzit destul si a reinceput sa fulguiasca. Sunt zero grade. Destul ca sa indraznesc sa ies cu Mae la plimbare.
Ne-am dus la lac si am avut surpriza sa-l vedem inghetat aproape in intregime. De fapt era de asteptat dupa doua nopti si o zi cu minus 12 grade! Am facut poze, caci imaginea era magnifica!














Desigur nici picior de gaste sau rate pe lac. Le-am descoperit ulterior pe pajiste, mancand linistite iarba. Apropo de iarba, aceasta a inceput sa se usuce. E uimitor ca inca n-a degerat complet. Inca se mai vad fire verzi.  Si salciile inca sunt verzi si doar putin chelite de frunze. In schimb ceilalti copaci care etalau culori vesele de galben, rosu si grena s-au desfrunzit mai mult si pe jos sunt o multime de frunze de toate culorile. In copaci grenaul s-a transformat in maroniu, o nuanta terna si trista!
Si piscina e inghetata si ma intreb daca nu se va deteriora, caci nu mi se pare in regula s-o lasi doar partial golita. Se pare ca asociatia asta nu-si prea face treaba. Si se plateste atat de mult pentru piscina pe care o pot folosi doar trei luni pe an!

A fost o plimbare frumoasa pentru mine si mai putin pentru Mae, care n-a vrut sa-si tina manutele in manusi si i-au inghetat. Cand a inceput sa planga am inceput sa alerg spre casa, ca n-o mai puteam impaca orice as fi facut. Cu toata temperatura suportabila vantul a fost destul de brutal incat o jumatate de ora de plimbare ne-a ajuns.


Sunday, November 16, 2014

A VENIT IARNA




Prima zi de iarna. Inca de aseara ninsese destul ca sa se albeasca pajistea din fata noastra. Dimineata atmosfera era destul de sumbra culoarea gri predominanta si o usoara ceata estompa culorile calde ale ultimilor copaci colorati. Parca le era rusine sa mai arboreze stralucirea galben-rosie-visinie-rozalie acum, ca venise zapada.
 Dupa ora zece insa totul s-a inveselit. Nu a iesit soarele ci a pornit sa ninga din ce in ce mai des, cu fulgi din ce in ce mai mari.
Michelle, care a dormit ca niciodata pana la zece, s-a trezit plina de energie si ne-a mobilizat pe toate sa iesim la zapada. Ne-am echipat cu haine groase, caciuli si manusi si am iesit. Mae chitaia de zor bucuroasa, uitandu-se la Michelle cum zburda ca un calut naravas. 

















Dona a invatat-o sa faca un om de zapada, o piticanie, ca nu era destula zapada si aceasta era cam umeda, dar i-a iesit tare nostim dupa ce l-a impodobit cu nas de morcov, ochi de cereale cu cacao, manute din crengute si mai ales o superba palarie a la Zorro pe care o avea de la Halloween. A, si cu un mic stegulet american!
Pana au facut ele omuletul o plimbasem pe Mae cu caruciorul si-i placuse tare mult sa-i cada fulgii de nea prin fata. Dar cand, la un moment dat, vantul a inceput sa bata din fata a inceput sa protesteze. Dar asta a durat putin caci vantul si-a schimbat directia si s-a mai domolit. 






L-am pozat si eu si Dona din toate unghiurile, singur si cu noi pe rand pana am inghetat si ne-am retras la caldurica.  
Dupa putin timp, cand ne-am uitat pe fereastra la el, l-am vazut prabusit pe o parte, obosit saracul si rapus de caldura.


Sunday, December 16, 2012

VASELINA DE POPOU



Azi m-am angajat sa stau cu Mihai la spital cateva ore. Doru urmeaza sa stea cu Mika. Ma gandisem eu ca trebuie sa ma scol mai devreme sa-mi fac treburile pana la plecare dar nu ma asteptam c-o voi face chiar atat de devreme! Caci cine credeti ca era drepti si tipa ca din gura de sarpe la ora cinci si jumatate? Mika, mai treaza ca oricand. Eu, cam buimaca am schimbat-o si am dat s-o bag din nou in pat dar n-a fost chip. Zicea "papa"si n-am convins-o aratandu-i ca afara e noapte si nimeni nu mai are luminile aprinse, caci toate lumea doarme. Am incercat s-o tin cu mine in pat dar nu voia sa stea locului. Am dus-o la bucatarie si, cat timp i-am fiert ouletul mi-am facut si eu o  cafea. N-a mancat decat foarte putin si nervoasa si somnoroasa am dus-o iar la ea in camera, i-am dat jucariile si am inchis-o acolo sa-mi beau si eu cafeaua. Cand, dupa o jumatate de ora de liniste m-am dus sa vad ce face m-am luat cu mainile de par: hainele, fata si parul ei erau pline de vaselina petroliera, din cea cu care o ung pe poponet sa nu se irite de la caca si pipi. Gasise borcanul pe care uitasem, dupa ce o schimbasem de caca de dimineata, sa-l pun pe etajera de sus, unde nu ajunge ea. Borcanul era acum gol si vaselina era intinsa peste tot: pe masuta, pe scaun, pe geam si calorifer, pe canapea si perne, pe unele jucarii , pe parchet, pe valiza ei si pe perete. Am inceput disperata sa adun mizeria dar la ora aceea criminala si la gradul ala de disperare nu cred ca am facut chiar ce era mai bine. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca trebuie sa strang cu cutitul sau servetele grosul de vaselina. O perna mare de la canapea am golit-o de fulgii de burete ca s-o spal desi mai bine o aruncam pe balcon pentru ziua cand as fi avut timp sa ma ocup de ea. Asa mi-a luat o multime de timp si m-a obosit teribil. Intre timp pe Michelle o bagasem in cada sa-i spal parul. Ii dadusem drept jucarii sampoanele pe care a inceput sa le desfaca si sa toarne continutul in cada, de se facuse o mare de spuma si nu intelegeam de unde! Apoi si-a dat drumul la apa si cand am vazut ca a ramas aproape pe uscat i-am turnat iar apa sa umplu cada dar invatase sa manevreze robinetul si mi-era teama ca se opareste si a trebuit sa  stau langa ea. Cand s-a umplut cada m-am dus iar in camera si ea iar a scos dopul de la cada. Intr-un tarziu am reusit s-o spal dar cu samponul ei de bebelusi, care este foarte putin degresant, n-a iesit deloc vaselina. Dupa tot chinul a am reusit doar sa-i uniformizez mizeria pe tot parul. Am inceput sa bestelesc pe Doru care dormea nestingherit si nu iesea sa-mi dea o mana de ajutor. Cand a iesit a inceput sa stearga geamul plin de vaselina cu un prosop curat si am facut iar atac de apoplexie. Intr-un tarziu lucrurile erau totusi cat de cat puse la punct si mi-am dat seama ca era ora cand trebuia sa fi fost plecata. Am uitat sa mai mananc si am plecat la spital. Noroc cu Elvira care ii aduce lui Mihai atata mancare ca poate da si la musafiri ca altfel sunt tare rea de foame!
Cand m-am intors de la spital Michelle dormea. Adormise tarziu si la cinci a trebuit s-o trezim noi.
Seara ne-au sunat pe skype intai Dora si Vali, apoi Dona cu Miki.
Trebuie sa spun ca de mult eu ii spusesem Donei ca ar trebui sa duca fata la coafor sa-i aranjeze putin parul caci avea fire foarte putine lungi si razlete si trebuiau aduse la o forma. II mai taiase ea putin din spate dar cand a juns la Gabi aceasta i-a taiat un breton cam oblic si prea retezat care facea un contrast suparator cu parul rar si razlet de la tample. Asa ca m-am hotarat s-o duc eu la coafeza mea. A trebuit programare si in ziua respectiva, fiindca am intarziat, a luat pe altcineva si nu a mai avut timp sa ma tunda intai pe mine, cum programasem, ca sa vada ea ce se intampla si sa se obisnuiasca cu ideea. Asa ca a fost destul de agitata desi a stat in bratele mele si eu am cautat sa o tin de vorba si sa-i tin capul nemiscat. Pana la urma s-a calmat dar doamna nu i-a tuns parul la tample asa ca am intrat si eu cu foarfeca in par mai tarziu. Una peste alta desi imperfect tunsa Michelle arata totusi minunat. Mi-a confirmat-o Doru si in el pot avea incredere cand e vorba de frumusete feminina. Ii daduse volum parului si o forma frumoasa capului. Imi era cam teama de reatia Donei cand o vedea-o cu parul mai scurt dar speram sa nu se supere fiindca ii sedea bine. Din pacate Dona nu a intrat pe skype sambata cand Mika arata bine ci Duminica, atunci cand, cu parul uns, arata ca o pisica uda.
Ma mir ca Dona nu a facut scandal, cred ca si-a dat seama ca e prea tarziu sau poate ca s-a asteptat ca eu voi fi indisciplinata. Dar Miki, vazand-o asa plina de vaselina a zis ca nu i se va mai curata parul decat dupa ce creste si-l tunde! 
Cred ca-si blesteama zilele ca ne-au trimis-o, sa ne batem noi joc de copilul lor!

Friday, December 14, 2012

AVEM PROBLEME




Se  incheie o saptamana foarte grea pentru mine. Michelle a inceput sa fie foarte neastamparata si neascultatoare. Pana acum, timp de doua saptamani toate erau in limitele normale. Dar acum, deodata, a inceput sa fie foarte dificila. E drept ca o pisez la cap cu olita si o cert cand nu face ce-i cer dar mi-e teama ca va deveni prea rasfatata si ma cearta Dona. In plus imi doream sa realizez ceva cu mititica: s-o invat sa foloseasca olita. In general accepta sa stea pe ea dar niciodata n-a facut acolo. E ca atunci cand a incercat Doru s-o faca sa-i spuna pe nume, nu Tati. Nici eu nu am avut succes cu Buni al meu. Si sunt sigura ca stie ce-i cer dar nu vrea sa se conformeze. Nici cand ii cer sa faca un anumit lucru sau sa nu faca ceva anume adeseori nu ma asculta, ci ma ignora. Incep sa cred ca si cu olita e la fel. Din pacate cand o cert se enerveaza si bate cu palma in masa sau da in mine, azvarle lucruri sau se tavaleste pe jos. La inceput ii aratam ca nu ma impresioneaza dar acum face lucruri pe care nu le mai pot ignora. Nu se lasa imbracata, supunandu-ma la eforturi foarte mari mai ales pentru coloana, face istericale daca nu-i dau lucrurile pe care le vrea si uneori nu se poate, etc. E drept ca am inceput si eu sa obosesc, mai ales coloana ma omoara. Poate ca si Doru ar trebui sa ma ajute mai mult sa am seara putin ragaz sa ma odihnesc. Cand stateam la Dona macar seara erau si ei acasa si o mai preluau. Sunt ingrijorata ca am ajuns sa-i dau una la fundulet. E drept ca asa se potoleste dar nu e o solutie si nu cred ca Dona si, mai ales Miki ar fi de acord. Cred ca am sa renunt in primul rand la olita si voi incerca sa fiu mai putin severa la alte lucruri. In definitiv nu sunt decat bunica si sta putin aici. S-o educe parintii ei cum s-or pricepe mai bine.
Am pedepsit-o azi (fiindca nu voia sa stea la imbracat si ma obosise cu zvarcoleala) sa stea singura in camera ei. E atat de nostima! Intai si-a gasit de lucru pe acolo cu jucariile. Apoi a intredeschis usa sa vada cum mai merg lucrurile dar am certat-o ca a iesit fara sa-i dau voie si a intrat repede la loc. La o a doua tentativa nici n-a fost nevoie sa ii spun ceva, cum m-a vazut a inchis repede usa. Dupa ceva timp am chemat-o sa manance dupa ce am intrebat-o daca s-a facut cuminte. Dar n-a durat prea mult cumintenia asta ca la un moment dat s-a enervat si a aruncat cu picioarele masa cu totul cat colo.
Ma intreb acum, dupa miezul noptii, ce poate sa o faca asa deodata agitata si de nestapanit?
Are o bubita la un degetel pe care tot incerc sa i-o pansez la culcare dar desface mereu pansamentul. Poate o supara asta? Intai era o basicuta si eu am crezut ca s-a fript la radiatorul lui Doru. Dar acum vad ca i-au aparut inca doua si nu mai sunt sigura ce este. Pare arsura nu o iritatie sau alergie dar acum nu a mai avut cum sa se arda. Daca e nervoasa de  la bubita nu pare sa aiba dureri si-si foloseste normal degetelul sa manance cu mana. Iar maine e sambata, nu cred ca putem merge la doctor. Mai vedem cum se prezinta dimineata.
Dar daca e de la dorul de parinti? De mai multe ori am observat ca aminteste de Dona si avem in casa postere si poze cu ea, plus ca se duce des la calculator probabil stie ca acolo o poate vedea. Pana nu am vorbit cu ei si nu i-a vazut era mult mai linistita. Ma intreb daca n-ar fi mai bine sa nu mai luam legatura pe skype? Dona ma suna tot la doua zile, si ei ii e dor si abia asteapta weekendul sa o vada dar ce i-ar fi mai bine fetitei? Ar fi interesant sa o intreb pe Gabi daca la ei i-a vazut pe skype si daca a avut asemenea manifestari dar nu-mi mai gasesc telefonul, ratacit prin casa probabil tot de ea. 

Monday, December 10, 2012

AVEM MUSAFIRI




Azi are ea musafiri. Jana si Cristina si-au exprimat dorinta sa o viziteze, impreuna cu Delia, fetita Cristinei. Asa ca am lasat-o in seama lui Doru si am plecat la cumparaturi la Auchan. Nu m-am abtinut si i-am cumparat o pernuta cu paturica rosii cu cate un Mos craciun brodat si doua perechi de dresuri groase. As fi cumparat si papucei de casa dar nu eram sigura ca i se potrivesc, am zis sa vin cu ea in alta zi. Una peste alta am lasat 350 la casa. Cand am  venit cu toate cumparaturile Doru era suparat ca am stat atata. Dar ce credea el, trebuia sa mai ies si eu putin din casa!
Musafirii urmau sa vina pe la 4-5 dupaamiaza asa ca m-am straduit s-o adorm dar n-a fost chip. La un moment dat m-au apucat palpitatiile si am iesit din camera ei sa-mi iau pastile. Am lasat-o singura, doar-doar o adormi dar degeaba. La venirea musafirilor a fost reticenta la inceput foarte putin, apoi s-a bucurat foarte mult. A primit o multime de cadouri si amandoua fetele au rasturnat pe blanita de pe jos un castron cu jucarii lego sa se  joace. I-am servit pe musafiri cu cate ceva si ea a fost prima la bucate si, mai ales a facut o pasiune pentru sucul Frutia din care i-am dat de multe ori dar cate foarte putin ca sa nu si-l verse pe ea. 




S-a pupat cu Delia de nenumarate ori dar o dadea la o parte de pe scaunul ei la masuta de desenat si ii lua geloasa jucariile. Noroc ca eram si noi pe acolo s-o temperam. A fost foarte fericita cu musafirii si pana la urma a invatat sa se joace in pace si cu Delia. Dona incercase sa ia legatura cu noi pe Google + dar, negasindu-ne la calculator ne-a sunat pe fix. I-am povestit ca avem musafiri si, cu ocazia asta, a mai vorbit si ea cu Cristina, verisoara ei. Am stabilit ca vorbin pe net putin mai tarziu. Musafirii au stat mai putin de trei ore si s-au pregatit de plecare. In invalmasala generala eu am iesit prima, sa aprind lumin pe scara. Atunci Michelle a inceput sa ma strige, disperata ca ma pierde, ca plec si eu cu musafirii. Cand a vazut ca raman acasa s-a linistit si si-a luat frumos la revedere de la musafiri.
                                *******
Ramasi singuri am deschis calculatorul si am intrat in contact cu Dona si Miki. Michelle, de data asta, era mai agitata: de nesomn, de vizita, de emotia revederii cu parintii, de toate la un loc. Nu am putut sta prea mult de vorba caci a trebuit s-o culc. 
In patut vorbea numai de "mami, tati" si era evident ca suferea e dorul lor.  Pana la urma a adormit si s-a asternut linistea. M-am uitat putin la televizor si apoi am intrat pe net unde am descoperit un mesaj furios de la Dona. Ma vazuse ca-i dau suc de la cutie (mi-l adusese Mika impreuna cu canuta ei de pe masa unde inca nu stransesem dupa musafiri). M-a certat ca-i dau asa ceva, ca-i plin de zahar si ca se invata cu prea multe dulciuri si ajunge obeza!!! Eu am inteles insa in subtext ca-i e dor de fetita si e frustata si ingrijorata. Miki cel putin era tragic de-a dreptul, sper ca de dorul fetei, nu de vre-o suparare mai mare?!  I-am raspuns Donei ca era prima data cand i-am dat suc si ca n-o sa-i mai dau si o sa insist sa manance in schimb fructe din care ma cam ferisem sa-i dau din cauza de trei scaune pe zi. Sper ca am mai linistit-o dar m-a impresionat mult durerea lor. In plus m-a durut duritatea Donei. Chiar daca ea sufera nu trebuia sa ma besteleasca, nu i-am furat eu copilul, mi l-a dat de buna voie si doar pentru putin timp. Maine-pomaine se termina decembrie si vine s-o vada iar si s-o ia. Mai rau pentru Miki care va ramane complet singur inca zece zile. Am fost foarte afectata si, pentru ca deja  se facuse ora unu si-mi trecuse somnul nu am mai adormit decat dupa ora cinci dimineata. Intre timp Michelle mai plansese de cateva ori cate putin iar la patru a facut si caca. Din fericire insa dupa ce am schimbat-o a reusit sa adoarma la loc si m-am linistit si eu pentru trei ore.
Dimineata, dupa ce i-am facut toaleta si a mancat, primul lucru care l-a facut a fost sa se duca la Doru in camera sa se urce pe scaun la calculator si sa manevreze mouse-ul. Spunea iar "mami? tati?" si arata spre monitorul nepornit!

Saturday, December 8, 2012

DE ZIUA LUI "TATI" COSTEL



Azi e ziua lui "Tati Costel" si mergem la Campina sa-l sarbatorim. De dimineata am cam avut probleme cu "Tati Doru" care luase somnifer la... sase diminneata si acum nu se mai putea trezi. Pana la urma l-am urnit si am pornit la cumparaturi: Am cumparat flori pentru Mami Gabi si o caseta cu cosmetice pentru sarbatorit si, mai ales, am cumparat rovigneta pentru Tico, care pana acum nu iesea din oras si nu avea. Era o zi cam rece dar nu urata si ne-am imbarcat cu jumatate din garderoba Michellei. Pe  drum dansa a fost interesata la inceput de peisaj dar cand acesta a devenit monoton a adormit confirmand previziunile mele optimiste cu privire la somnul ei de amiaza. Cand am ajuns era odihnita si, inca putin somnoroasa, a fost dubios de cuminte. S-a cuibarit fara mofturi in bratele lui Gabi spre fericirea acesteia care se temuse ca i-a uitat. Cam un sfert de ora a durat cumintenia Michellei si dupa aceea, reacomodarea fiind facuta, a devenit ea insasi, nestavilita si curioasa. Bineinteles a dat peste Gabi cand se schimba de primit musafiri caci sosisem cam o ora mai devreme si era in tinuta de bucatarie. Ruxi inca facea baie si Costel ramasese de serviciu la bucatarie. 
Pana si-au terminat si ei treburile noi ne-am mai vanturat prin toata casa si am mai rasturnat cate ceva. Doru care cumparase pe drum baterii pentru aparatul foto a constatat ca acesta nu avea cardul de memorie si a iesit in oras sa cumpere altul. Intre timp a aparut si Ruxi si au inceput sa se joace. 




Apoi au inceput sa apara musafirii si ne-am asezat la masa. A mancat asa de mult si din toate ca Gabi a tras concluzia mai in gluma, mai in serios, ca era nemancata de vre-o doua zile. Mai ales i-a placut somonul pe care-l alegea de pe tartinele cu unt si restul ignora. La un moment dat am inceput sa ne ingrijoram ca mananca prea mult din alea si  i-am spus ca ne aduce Costel carne. La cuvantul magic "carne"a reactionat rapid si a pornit-o spre bucatarie. Costel tocmai scosese tava de la cuptor, i-a aratat-o si a pornit spre sufragerie. Cand a vazut ca-i fuge carnea de sub nas a inceput sa fuga dupa Costel strigand "cane, cane". A mancat si carne de pui si friptura de porc, nu stiu unde o fi bagat atat mancare ca nimic nu a refuzat! A fost deliciul tuturor. Asa de nostima ca ne-am distrat copios si noi si musafirii ceilalti. Am stat mult, aproape sase ore si nu am stiut cum trece timpul. 
Se facuse demult noapte cand s-a spart gasca si ne-am imbarcat spre casa. Ruxi si o alta tanara musafira i-au facut o multime de poze sa le posteze  pe facebook ca sa vada si Miki cu Dona. Pe drum, fiindca afara era bezna si ea foarte obosita a dormit aproape tot drumul. Mi-era tama ca nu va mai avea somn noaptea dar nu au fost probleme.