LA LAC

Azi s-a incalzit destul si a reinceput sa fulguiasca. Sunt zero grade. Destul ca sa indraznesc sa ies cu Mae la plimbare.

Ne-am dus la lac si am avut surpriza sa-l vedem inghetat aproape in intregime. De fapt era de asteptat dupa doua nopti si o zi cu minus 12 grade! Am facut poze, caci imaginea era magnifica!

Desigur nici picior de gaste sau rate pe lac. Le-am descoperit ulterior pe pajiste, mancand linistite iarba. Apropo de iarba, aceasta a inceput sa se usuce. E uimitor ca inca n-a degerat complet. Inca se mai vad fire verzi.  Si salciile inca sunt verzi si doar putin chelite de frunze. In schimb ceilalti copaci care etalau culori vesele de galben, rosu si grena s-au desfrunzit mai mult si pe jos sunt o multime de frunze de toate culorile. In copaci grenaul s-a transformat in maroniu, o nuanta terna si trista!

Si piscina e inghetata si ma intreb daca nu se va deteriora, caci nu mi se pare in regula s-o lasi doar partial golita. Se pare ca asociatia asta nu-si prea face treaba. Si se plateste atat de mult pentru piscina pe care o pot folosi doar trei luni pe an!

A fost o plimbare frumoasa pentru mine si mai putin pentru Mae, care n-a vrut sa-si tina manutele in manusi si i-au inghetat. Cand a inceput sa planga am inceput sa alerg spre casa, ca n-o mai puteam impaca orice as fi facut. Cu toata temperatura suportabila vantul a fost destul de brutal incat o jumatate de ora de plimbare ne-a ajuns.

A VENIT IARNA

Prima zi de iarna. Inca de aseara ninsese destul ca sa se albeasca pajistea din fata noastra. Dimineata atmosfera era destul de sumbra culoarea gri predominanta si o usoara ceata estompa culorile calde ale ultimilor copaci colorati. Parca le era rusine sa mai arboreze stralucirea galben-rosie-visinie-rozalie acum, ca venise zapada.

 Dupa ora zece insa totul s-a inveselit. Nu a iesit soarele ci a pornit sa ninga din ce in ce mai des, cu fulgi din ce in ce mai mari.

Michelle, care a dormit ca niciodata pana la zece, s-a trezit plina de energie si ne-a mobilizat pe toate sa iesim la zapada. Ne-am echipat cu haine groase, caciuli si manusi si am iesit. Mae chitaia de zor bucuroasa, uitandu-se la Michelle cum zburda ca un calut naravas. 

Dona a invatat-o sa faca un om de zapada, o piticanie, ca nu era destula zapada si aceasta era cam umeda, dar i-a iesit tare nostim dupa ce l-a impodobit cu nas de morcov, ochi de cereale cu cacao, manute din crengute si mai ales o superba palarie a la Zorro pe care o avea de la Halloween. A, si cu un mic stegulet american!

Pana au facut ele omuletul o plimbasem pe Mae cu caruciorul si-i placuse tare mult sa-i cada fulgii de nea prin fata. Dar cand, la un moment dat, vantul a inceput sa bata din fata a inceput sa protesteze. Dar asta a durat putin caci vantul si-a schimbat directia si s-a mai domolit. 

L-am pozat si eu si Dona din toate unghiurile, singur si cu noi pe rand pana am inghetat si ne-am retras la caldurica.  

Dupa putin timp, cand ne-am uitat pe fereastra la el, l-am vazut prabusit pe o parte, obosit saracul si rapus de caldura.